Contractul de asigurare

Capitolul I .Definiția contractului de asigurare.

Contractul de asigurare este actul juridic prin care asiguratul se obligă să platescă o prima asiguratorului care asupra sa riscul asigurat, obligându-se, la producerea acestuia, să plătească asiguratului sau unei terțe persoane o despăgubire sau suma asigurată. Din definiția contractului de asigurare se pot desprinde caracterele juridice ale acestuia.

1.Scurt istoric al contractului de asigurare și asigurărilor.

Dorința omului de a proteja familia și patrimoniul s-a materializat, ca urmare a organizării științifice a solidarității umane, în asigurare. Aceasta presupune acordarea unei indemnizări financiare victimelor unor evenimente, precum catastrofe naturale, accidente.

Prima instituție care a avut ca obiect de activitate asigurarea a fost întemeiata de Asociația Meseriașilor din Brașov. În partea de sud a țării vechiul Regat în 1871 lua fiiță prima societate de asigurări: “Dacia”. Încă de atunci domeniul asigurărilor a luat amploare, astfel ca după 1990 în baza Legii nr. 47/1991 privind constituirea, organizarea și funcționarea societăților comerciale din domeniul asigurărilor; a Legii nr. 136/1995 și a Legii nr. 32/2000 privind asigurarea și respingerea, s-au înfințat nenumarate societăți de asigurare cu capital privat.

Asigurările nu sunt o modă a ultimelor decenii, nici măcar un produs al revoluției industriale; în realitate, ele sunt la fel de vechi ca și banii, pentru că, odată cu apariția banilor, au apărut și riscurile.

Au fost dezvoltate asigurările în Grecia,Rhodos, negustorii a căror marfă făcea parte dintr-un transport comun plăteau o sumă de bani, care era colectată într-un fond comun, iar aceasta era folosită în cazul în care marfa unuia dintre ei era deteriorată pe durata voiajului.

Primele asigurări de viață au început în anul 600 înainte de Hr. însa asigurările din Antichitate nu s-au oprit doar la cele împotriva furturilor navale, ci s-au extins în zona asigurărilor de viață și medicale, într-o formă foarte apropiată față de cum înțelegem în ziua de azi acest tip de asigurări. Primele forme de asigurări medicale și de viață au apărut tot în bazinul mediteranean, în jurul anului 600 î. Hr. Membrii unor comunități din Grecia Antică și din Roma au inițiat fonduri comune, care erau folosite în momentul în care unul dintre membri deceda, cu scopul de a-i susține familia.

Asigurările de locuințe, sau cel puțin nevoia acestora, s-a făcut resimțită odata cu marele incendiu al Londrei din 1666 care a distrus peste 13.000 de locuințe. După acest eveniment nefericit, economistul englez Nicholas Barbon, a deschis primul birou de asigurări împotriva incendiilor, find astăzi recunoscut la nivel global drept fondatorul asigurărilor împotriva incendiilor.

În sec XVIII apare prima lege a asigurărilor ,astfel,practica asigurărilor a fost legiferata și promovată de însuși Benjamin Franklin, renumitul diplomat american, ale cărui decizii, învenții și descoperiri științifice au influențat istoria omenirii. Franklin a înființat un birou de asigurări în Philadelphia, susținând în primul rând asigurările împotriva incendiilor.

2.Caracterele juridice.

El este un contract personal, consensual, sinalagmatic, unic, oneros, cu executare succesivă, aleatoriu și de adeziune.

Este un contract personal deoarece deși obiectul asigurării poate fi o proprietate, un bun sau un interes, prin contract se asigură persoana și nu proprietatea. În cazul în care asiguratul vinde proprietatea asigurată, noul proprietar nu este asigurat în baza aceluiași contract decis dacă asigurătorul acceptă acest lucru.

1. contract consensual - se încheie prin consemțământul părților. În contractul de asigurare se indică elementele obligatorii a contractului. Caracterul consensual rezultă din faptul, că se formează solo consensu, prin simplul acord de voință al părților, fără să fie necesară vreo formă specială de manifestare a voinței lor.Forma contractului este cea scrisă, dar aceasta nu se cere ad validitatem, ci numai ad probationem. Lipsa formei scrise nu va atrage nulitatea contractului dar va determina numai limitarea posibilității de a dovedi existența și conținutul acestuia. În practică, polița sau certificatul de asigurare, precum și decontul de primă trimis asiguratului fac dovada contractului de asigurare.

2. contract sinalagmatic - părțile contractante își asumă obligații reciproce și interdependente (asiguratul - declarații de risc exacte, achitarea primei de asigurare în termenii indicați la încheierea contractului; asigurătorul - plata sumei despăgubirilor, dacă asiguratul și-a îndeplinit obligațiunile sale);

3. Este un contract unic pentru intreaga sa durată. Unicitatea contractului de asigurarea se menține chiar dacă asiguratul pierde contractul, in acest caz se eliberează copia (dublicat). Deci, caracterul de unicitate a contractului de asigurare înseamnă că acesta se menține unic pentru întreaga sa durată, chiar și atunci cînd ar suferi o împărțire pe termene periodice (această divizare interesează numai modul de plată al primei).În cadrul unei perioade de asigurare determinată, contractul poate fi modificat prin cererea asiguratului pentru includerea unui risc suplimentar, de regulă un risc politic. În acest caz se cotează și se aplică o primă suplimentară față de prima de bază.

4. contractul cu titlu oneros - fiecare parte urmărește să obțină un folos ( nu este gratuit), o contraprestație în schimbul obligației ce-și asumă. La fel ca și alte contracte oneroase (opusul contractului gratuit, care presupune o obligație numai pentru una din părți). Asiguratul beneficiază de protecția pe care o oferă asigurătorul, care preia asupra sa riscul asigurat, pentru o primă;

5. contract este cu executare succesivă - se eșalonează în timp. Asigurătorul se obligă să acopere un anumit risc pe o perioadă lungă de timp (asigurările pe viață), plata se efectuează lunar, trimestrial, anual, iar pe bunuri , anuală întreagă;

6. aleatoriu, la încheierea lui părțile nu cunosc existența sau întinderea exactă a avantajelor patrimoniale, ce vor rezulta pentru ele din contract. Obligațiile asumate de asigurat și asigurător depind de un eveniment viitor și incert. Acest eveniment denumit aliant comportă pentru fiecare dintre părți o șansă de cîștig sau un risc de pierdere;

7. contract de adeziune - este redactat și imprimat de asigurător, la el a aderat asiguratul;

8. contract de bună credință - presupune că executarea acestuia să se facă cu bună credință de către părți.

- Gheorghe D. Bistriceanu,“Sistemul asigurărilor din România”;Ed. Economica,2010

- Dan Anghel Constantinescu, Marinică Dobrin, Oana Oniciuc, Ruxandra Mitrău, Gabriela Popescu “Contractul de asigurare”, Colecția Națională București ,2000;

- Manuela Tăbăraș, Mădălina Constantin “Asigurări. Culegere de practică judiciară” ,; Ed. C.H.Beck 2009

- Radu I. Motica; Ed. Alma mater Timisensis Mirton “Izvoarele obligațiilor civile” ; Timișoara 2001;

- F.Deak ,”Tratat de drept civil contracte speciale”, Editura Universul Juridic ,ediția a V-a, actualizată și completată ,Vol II,2019

Bibliografie web

- https://www.baar.ro/utile/istoria-asigurarilor/

- https://legeaz.net/dictionar-juridic/principalele-reguli-privind-incheierea-contractului-de-asigurare

- www.scribd.com

- www.wikipedia.ro