Contractul de arendă

1.Defintie

Sub acest aspect art.2 din legea 16/1994, în prezent abrogată, aduce lămurire şi spune că “Prin arendare se înţelege contractul încheiat între proprietar, uzufructuar sau alt deţinător legal de bunuri agricole, denumit arendator, şi arendaş, cu privire la exploatarea bunurilor agricole pe o durată determinată şi la un preţ stabilite de părţi”.

Contractul de arendare este reglementat, în prezent, în Codul civil, Cartea a V-a „Despre obligaţii”, Titlul IX „Diferite contracte speciale”, Capitolul V „Contractul de locaţiune”, Secţiunea a 3-a „Reguli particulare în materia arendării”, art. 1836-1850.

2.Forma contractului

În cazul contractului de arendare, condiţiile de formă sunt precis stabilite. Potrivit art. 1838 alin. (1) Noul Cod Civil „contractul de arendare trebuie încheiat în formă scrisă, sub sancţiunea nulităţii absolute”. Următoarea condiţie este instituita de alin. (2) şi cere arendaşului să depună un exemplar al contractului la consiliul local în a cărui rază teritorială se află bunurile agricole arendate, pentru a fi înregistrat într-un registru special ţinut de secretarul consiliului local. În cazul în care bunurile arendate sunt situate în raza teritorială a mai multor consilii locale, câte un exemplar al contractului se depune la fiecare consiliu local în a cărui rază teritorială sunt situate bunurile arendate. Neîndeplinirea acestor obligaţii atrage după sine sancţiunea unei amenzi civile stabilite de instanţa de judecată pentru fiecare zi de întârziere Alin.(5) dispune ca “ Toate cheltuielile legate de încheierea, înregistrarea şi publicitatea contractului de arendare revin arendaşului”.

Respectarea condiţiilor de forma şi de publicitate, îi conferă contractului de arendare un caracter executoriu, după cum dispune art. 1845 NCC conform căruia “contractele de arendare încheiate în formă autentică, precum şi cele înregistrate la consiliul local constituie, în condiţiile legii, titluri executorii pentru plata arendei la termenele şi în modalităţile stabilite în contract.” În cazul în care contractul nu prevede termenele şi modalităţile de plată a chiriei, executarea silită a obligaţiei se face în termenele şi modalităţile prevăzute de legislaţia aplicabilă

3.Obiectul contractului

Contratul de arendă este un contract sinalagmatic cu titlu oneros. O parte a obiectului contractului o constituie bunurile ce urmează a fi date în arenda, după cum sunt enumerate în art. 1836 NCC, “şi anume terenuri agricole productive - arabile, viile, livezile, pepinierele viticole, pomicole, arbuştii fructiferi, plantaţiile de hamei şi duzi, păşunile împădurite, terenurile ocupate cu construcţii şi instalaţii agrozootehnice, amenajările piscicole şi de îmbunătăţiri funciare, drumurile tehnologice, platformele şi spaţiile de depozitare care servesc nevoilor producţiei agricole şi terenurile neproductive care pot fi amenajate şi folosite pentru producţia agricolă; animalele, construcţiile de orice fel, maşinile, utilajele şi alte asemenea bunuri destinate exploatării agricole”. Rezultă astfel că bunurile ce fac obiectul arendării pot fi deopotrivă mobile sau imobile Obligaţia de a asigura aceste bunuri pentru riscul pierii fortuite îi revine arendaşului, chiar şi în lipsa unei stipulaţii exprese

Obligaţiei de a ceda folosinţa asupra bunrilor enumerate mai sus îi corespunde dreptul arendatorului de a încasa arenda. Aceasta este cealaltă parte a obiectului contractului. Arenda poate fi constituită dintr-o sumă fixă de bani sau poate reprezenta o cantitate determinată de produse agricole ori poate fi stabilită ca şi cotă-parte din fructe.

Contractul de arendare poate fi cesionat de către arendaş doar către soţul care participa la exploatarea bunurior arendate sau descendenţilor săi majori, şi numai cu acordul scris al arendatorului Articolul 1847 NCC stabileşte interdicţia de a subarenda, sub sancţiunea nulităţii absolute.

4.Parțile contractului

4.1.Arendatorul

În calitate de arendator contractul poate fi încheiat de către proprietar, uzufructuar sau alt deţinător legal al bunurilor care formează obiectul contractului Potrivit dreptului comun, arendatorul este obligat să predea bunurile arendate în termenul şi în condiţiile stabilite. Obligaţia de predare a arendatorului presupune trecerea bunurilor asupra arendaşului, în starea corespunzătoare exploatării agricole.

După predare, arendatorul este obligat, în continuare, să efectueze reparaţiile capitale. în calitatea sa de proprietar, arendatorul mai are obligaţia de a achita impozitele şi taxele datorate pentru bunurile agricole arendate.

- Legea nr. 16 din 5 aprilie 1994

- Noul Cod Civil și Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009