Comercianții

În Codul comercial se utilizează termenul de comerciant, care desemnează atât persoana ce intermediază între producător şi beneficiarul bunurilor (activitatea de circulaţie a mărfurilor) şi este sinonim cu cel de negustor, cât şi persoana întreprinzătorului care produce bunuri, execută lucrări sau prestează servicii, destinate schimbului, în scopul obţinerii unui câştig şi este sinonim cu fabricant. În textele de lege şi în unele lucrări de specialitate se foloseşte şi termenul de întreprinzător, în înţelesul că este acea persoană care organizează o întreprindere (activitate) comercială.

După 1989 în legislaţie se apelează şi la termenul de agent economic. Astfel, în art.2 din Ordonanţa Guvernului nr.21/1992 privind protecţia consumatorilor, “agentul economic” este orice persoană fizică sau juridică care produce, importă, exportă, transportă, depozitează şi comercializează produse ori părţi din acestea ori prestează servicii.

Art. 7 C. com. stabileşte cine poate dobândi calitatea de comerciant, fără să definească noţiunea de comerciant: “Sunt comercianţi aceia care fac fapte de comerţ, având comerţul ca profesiune obişnuită şi societăţile comerciale”.

Au calitatea de comercianţi persoanele fizice care fac fapte de comerţ ca profesiune obişnuită şi persoanele juridice numite societăţi comerciale.

Potrivit art.1 alin.2 din Legea nr.26/1990 privind Registrul comerţului, comercianţii sunt :

- persoanele fizice şi asociaţiile familiale care efectuează în mod obişnuit acte de comerţ;

societăţile comerciale;

- companiile naţionale şi societăţile naţionale;

- regiile autonome

- Comerciantul persoană fizică Persoana fizică dovedeşte calitatea de comerciant prin probarea săvârşirii efective a unei fapte de comerţ(dovedeşte actul juridic comercial încheiat sau faptul juridic civil săvârşit). Textul legii cere două condiţii pentru ca o persoană fizică să fie comerciant:-să facă fapte de comerţ obiective, din cele prevăzute în art. 3 Cod comercial;-faptele de comerţ să se săvârşească în cadru unei profesiuni, în mod obişnuit.  Comerciantul săvârşeşte faptele de comerţ speculând asupra bunurilor şi mărfurilor, a muncii personalului angajat, a mijloacelor de producţie, în scopul obţinerii unui câştig, în mod independent, în sensul asumării unui risc, pe care-l garantează cu propriul patrimoniu.