Caracteristică generală a dreptului comerțului internațional - subiectele de drept al comerțului internațional

Introducere

În condiţiile revoluţiei tehnico-ştiintifice şi a revoluţiei informaţionale încheierea, reglementarea sau realizarea în aceeaşi ţară a tuturor bunurilor şi serviciilor necesare traiului cotidian este tehnic imposibilă şi economic nerentabilă. Este raţiunea pentru care statele lumii se văd determinate obiectiv să participe la circuitul mondial de valori materiale şi spirituale. Această participare nu este haotică, ea este direcţionată, reglementată de anumite reguli juridice, de anumite norme de drept.

Dreptul Comerţului Internaţional aşa cum s-a conturat el în doctrina internaţională, iar ca instrumente interstatale în actul final al Conferinţei de la Helsinki pentru Cooperare şi Securitate în Europa se precizează caracterul interdisciplinar şi pluridisciplinar al Dreptul Comerţului Internaţional. Este primul şi singurul instrument interstatal care abordează şi problematica Dreptul Comerţului Internaţional.

Din această perspectivă Dreptul Comerţului Internaţional reprezintă o aşezare la confluenţa sistemelor naţionale de drept cu dreptul internaţional public şi cuprinde norme de drept naţional (intern) şi norme de drept internaţional care reglementează raporturile înfăţişate. Cât priveşte componenta naţională, Dreptul Comerţului Internaţional va cuprinde toate normele de drept intern ale statelor lumii care pentru fiecare stat în parte organizează şi reglementează comerţul exterior al respectivelor state, iar în ce priveşte componenta de drept internaţional public Dreptul Comerţului Internaţional va cuprinde acele norme de drept internaţional public care reglementează participarea statului la raporturile comerciale sau participarea statelor.

Capitolul I: Caracteristica generală a Dreptului Comerţului Internaţional.

1.1 Noţiuni generale a Dreptului Comerţului Internaţional

Importanţa majoră pe care o prezintă comerţu internaţional în general în cooperarea tehnicoştiinţifică în special, determină cadrul legal de desfăşurare a comerţului şi definirea grupării de norme juridice în acest domeniu. Conform regulilor ce guvernează desfăşurarea comerţului internaţional, se impune ca toate statele să colaboreze pentru crearea condiţiilor proprii de desfăşurare a comerţului internaţional.

În doctrina şi practica comerţului internaţional au fost propuse mai multe definiţii şi anume: într-o primă concepţie

– Dreptul comerţului internaţional este constituit din ansamblul normelor care reglementează relaţiile comerciale de drept privat.

- Dreptul comerţului internaţional este ştiinţa care cuprinde şi cercetează normele de drept şi uzanţele ce reglementează instituţiile şi raporturile juridice ce iau naştere în sfera relaţiilor de schimb şi cooperare economică internaţională;

- Dreptul comerţului internaţional reprezintă ansamblul normelor care reglementează relaţiile comerciale internaţinale;

- Dreptul comerţului internaţional este constituit din ansamblul normelor care reglementează raporturile patrimoniale cu caracter de comercialitate şi internaţionalitate, încheiate între persoane fizice şi persoane juridice, care întrunesc calitatea de subiecte de drept pentru operaţiunea de export- import, inclusiv între asemenea persoane şi statraporturi în care părţile se află pe poziţie de egalitate juridică.

Ansamblul normelor juridice ce alcătuiesc dreptul comerţului internaţional ca ramură de drept se plasează în punctele de tangenţă dintre ordinea de drept naţională şi cea internaţională, răsfrângându-se concomitent cu ambele.

Procesul organizării şi desfăşurării comerţului internaţional, are o diversitate de raporturi juridice care pot fi grupate în următoarele categorii:

-raporturi dintre state ce sunt guvernate de normele dreptului international public;

-raporturi dintre state ca titulare ale suveranităţii şi subiecte de drept, personae fizice şi persoane juridice din diferite state, pe bază de egalitate juridică şi sunt reglementate de normele dreptului civil, dreptului comercial, dreptului internaţional privat. Dintre cele expuse, dreptul comerţului internaţional, trebuie privit ca o materie juridică interdisciplinară, reunind norme juridice din diferite ramuri de drept: dreptul internaţional public, dreptul internaţional privat, dreptul civil, derptul administrativ, ponderea cea mai mare oa au normele dreptului privat.

1. Codul civil al R. M. Publicat : 22.06.2002 în Monitorul Oficial Nr. 82-86 art Nr : 661

2. Codul de procedura civila R.M. Publicat : 26.12.1964 în B.Of. Nr. 000 Promulgat : 26.12.1964

3. Cod comercial R.M Publicat : 24.06.2001 în Monitorul Oficial Nr. 54-57

4. Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi Nr.845 din 03.01.1992 Publicat 28.02.1994 în Monitorul Parlamentului Nr. 2

5. Conventia Naţiunilor Unite asupra contractelor de vânzare internaţională de mărfuri, încheiată la Viena la 11 aprilie 1980

6. Convenţia europeană de arbitraj comercial internaţional din 21.04.61

7. Eugeniu Cataveica, Dreptul comertului international Chisinau 2013

8. A. Sitaru dreptul comertului international. Partea generala Bucuresti 2004,

9. T. R. Popescu” dreptul comertului international” Bucuresti 1983

10. Ioan Macovei Suport Curs La Dreptului Comerţului Internaţional Iasi 2009