Calificarea și Conflictul de Calificări în Dreptul Internațional Privat

Introducere

În cazul unui raport juridic cu element de extranietate se ridică probleme stabilirii legii competente chemate să soluţioneze prezentul raport, deoarece datorită elementului de extranietate se cer a fi aplicate mai multe legi. Constatând că pentru stabilirea legii competente se regurge la normele conflictuale, este de neânchipuit ca aceste norme să fie aplicate fară calificarea şi fără stabilirea conţinutului lor. Calificarea normelor conflictuale este legată de componentele normei conflictale. Pentru acesta, mai întâi se determinî conţinutul sau obiectul normei conflictuale, adică în care scop se utilizează, se referă la bunuri ori la persoane, la succesiune ori la capacitatea de exerciţiu, etc. Atunci când legile concurente iau în considerare elemente diferite, apare un conflict de calificări care se cere a fi rezolvat, utilizându- se în acestă situaţie calificarea potrivit legii forului. După felul cum se face calificarea, dreptul international privat cunoaşte două feluri de calificare, calificare primară şi calificare secundară. Dacă prima este o problemă de drept internaţional privat atunci a doua ţine de drepul intern şi se face dupa ce s- a facut calificarea primară. Dat fiind că la soluţionarea unui conflict de calificări sunt susceptibile pentru aplicare mai multe legi care se cer a fi calificate în dependenţă de elemental de extranietate cu care ste legat raportul juridic, o problemă stringentă este determinarea legii după care se va face calificarea. Principalele teorii după care se face calificarea sunt:

a) calificarea conform legii instanţei sesizate (lex fori);

b) b) calificarea conform legii competente (lex causae) şi calificarea dupa proper law (de la caz la caz).

Capitolul I: Calificarea

1.1 Noțiuni generale privind calificarea

Calificarea este o instituție de drept internațional privat. Acesta reprezintă o problemă de interpretare și aplicare a normelor conflictuale. Finalitatea operațiunii de calificare constă în stabilirea sensului noțiunilor unei norme juridice și încadrarea acesteia într-o anumită categorie. Calificarea pe care o dă instanța influențează în mod direct legea aplicabilă raportului juridic.

Procedurii de calificare este supus atât conţinutul normei conflictuale, cât şi legătura acesteia. Referitor la conţinutul normei conflictuale, aceasta se referă la o anumită categorie de raporturi juridice, cum ar fi: starea persoanelor, capacitatea, familia, contractul, delictul civil, proces civil şi altele. Aceste categorii raporturi formează conţinutul normei conflictuale.

De exemplu, prin norma conflictuală stabilită de art.1602 din Codul civil, care prevede că dobândirea şi stingerea dreptului de proprietate şi a altor drepturi reale asupra bunului se determină conform legii statului pe al cărui teritoriu se află sau era situat bubul la momentul când a avut loc acţiunea ori o altă împrejurare ce a servit drept temei pentru apariţia sau stingerea acestor drepturi, se poate stabili conţinutul acestei norme, adică dreptul de proprietate asupra unui bun,

Legătura normei conflictuale, parte a normei conflictuale în care se conţine soluţia conflictului de legi, de asemenea se determină sau se exprimă prin anumite noţiuni, cum ar fi: cetăţenia, domiciliul sau reşedinţa persoanei fizice , locul constituirii persoanei juridice, locul unde s-a produs faptul păgubitor .

Calificarea normei conflictuale este o noţiune similară celei de interpretare a normei juridice din dreptul comun. Astfel, calificarea unui act, fapt sau raport, constă în indicarea categoriilor juridice în care se încadrează acestea pentru a ajunge să fie act juridic, fapt juridic sau raport juridic.

Fiind strâns legată de interpretarea şi de aplicarea normelor conflictuale, calificarea a apărut de timpuriu. Charles Dumoulin într-o consultaţie dată soţilor Ganey procedase deja la o calificare atunci când, spre a argumenta că regimul legal al bunurilor soţilor respectivi este supus legii domiciliului matrimonial, el a calificat regimul matrimonial ca un contract, adică a clasat regimul matrimonial în categoria contractelor pentru a-l putea supune legii desemnate de către părţi, expres sau tacit .

1. Codul Civil al RM din 22.06.2002.

2. Tratatul de la Roma privind constituirea Comunităţii Economice Europene. 1957.

3. O. Ungureanu „Manual de drept internaţional privat” Bucureşti 1999.

4. Băieşu „Dreptul internaţional privat.” Chişinău 1999.

5. Filipescu „Drept internaţional privat” Vol. I, II. Bucureşti 1997.

6. Lipovanu „Probleme privind obiectul şi sistemul dreptului internaţional privat.” Bucureşti 1992.

7. P. Szabo „Trăsăturile esenţiale ale elementelor de extraneitate din raporturile juridice civile” Cluj 1990.

8. Ion P.Filipescu, Drept Internaţional Privat, vol.I, Editura Actami, Bucureşti,

9. Y.Loussouarn, P.Bourel, Droit International Prive, 5-ed, Dalloz, 1996

10. Nicoleta Diaconu, Drept Internaţional Privat, ediţia a III-a, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2007

11. G.C.Cheshire, Private International Law, London, 1965

12. M.Jacotă, Drept Internaţional Privat, Editura Fundaţiei Chemarea, Iaşi, 1997,

Ministerul Educației al Republicii Moldova

Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălți

Facultatea de Drept și Știinte Sociale

Disciplina dreptul internațional privat