Societatea Europeană

1. Aspecte introductive

Istoricul reglementării are în vedere propunerile franceze şi olandeze de la jumătatea secolului al XX-lea. Deşi nu era prea clară natura juridică a societăţii europene, proiectul viza o societate pe acţiuni europeană a cărei reglementare să fie uniformă (diferită de armonizarea în materie).

Astfel, s-a discutat despre societate europeană de tip multinaţional dar conceptul de multinaţional sau transnaţional are în vedere o structură care în centru există societate-mamă şi care, prin mijloace juridice adecvate (constituirea de filiale, sucursale, franciză) îşi extinde activitatea la nivel internaţional.

De fapt, noua entitate juridică avea o fizionomie proprie - nemaiîntâlnită - de fapt, o societate europeană (care să împrumute elemente din toate legislaţiile şi care să fie comune şi acceptate de către toate statele membre).

Proiectul iniţial (1958) a fost conceput de către Peter Sanders şi M. Thibierge dar la propunerea Comisiei, Consiliul a constituit un grup de lucru (1967) care în 1970 a înaintat acestuia proiectul final.

Ulterior prezentării de către Comisie, în 1970, a propunerii de Regulament privind statutul societăţii anonime europene, amendată în 1975, activităţile privind armonizarea dreptului naţional al societăţilor comerciale au realizat progrese substanţiale, astfel încât, în domeniile în care funcţionarea unei SE nu are nevoie de reguli comunitare uniforme, se poate face referire la legislaţia care reglementează societăţile anonime în statul membru în care aceasta are sediul statutar.

Consiliul European întrunit la Bruxelles în 1987 şi-a exprimat dorinţa rapidei intrări în vigoare a unui astfel de statut.

După mai multe eşecuri în ceea ce priveşte această reglementare a urmat surpriza de la Nisa. Ultimul stat care se mai opunea încă acestui proiect - Spania - a fost convins.

Statutul societăţii europene (denumit în continuare SE) este una din măsurile care trebuia adoptată de către Consiliu înainte de 1992 enumerată în Cartea albă privind realizarea pieţei interne aprobată de către Consiliul European.

Societatea de drept european (comunitar) reprezintă încununarea unui efort conceptual şi procedural de durată. Şablonul societar unic, nu simpla armonizare legislativă naţională, a reprezentat un deziderat european vechi.

Proiectul său s-a aflat alături de primele directive din dreptul comunitar, cu scopul declarat de a armoniza dreptul ţărilor membre în domeniul pieţei interne, al societăţilor comerciale.

Propunerea unei reglementări privind statutul unei societăţi de tipul societăţilor pe acţiuni a fost întocmită de Comisia Europeană încă din 1970 şi amendată în 1975.

Edictarea ei în anul 2001 răspunde unei nevoi, pentru că nu doar barierele din calea comerţului se impun a fi înlăturate, dar şi „structurile de producţie trebuie adaptate la dimensiunea Comunităţii”, să poată fi posibilă crearea şi funcţionarea unor societăţi de „dimensiune europeană, libere de obstacolele rezultând din diferenţele şi aplicarea teritorială limitată a dreptului naţional al societăţilor.”

Ideea regulamentului este de a desprinde această creaţie de drept comunitar de rădăcinile naţionale şi a o lăsa să evolueze într-un cadru comunitar unic. În acest scop, regulamentul se preocupă de reglementarea completă a unei societăţi de tip societate pe acţiuni (cu răspundere limitată emitentă de titluri negociabile).

Regulamentul 2157/2001 este completat de către Directiva nr. 2001/86/CE privind implicarea lucrătorilor şi se aplică în mod concomitent cu aceasta. Directiva conţine dispoziţii care consacră garantarea dreptului salariaţilor de a se implica în deciziile SE.

În tentativa creării unei instituţii de sine stătătoare, regulamentul delimitează cu claritate cadrul legal în care evoluează SE.