Legea model UNCITRAL privind insolvența transfrontalieră

1.Aspecte introductive

Dezvoltarea fara precedent a comertului pe plan mondial, adus în mod proportional la multiplicarea falimentelor internationale (insolventa transfrontaliera) în ipoteza în care subiectii raportului juridic de comert international îsi desfasoara activitatea în mai multe state dar si în ipoteza când relatiile de afaceri ale acestora se realizeaza cu parteneri straini. Pentru solutionarea unor astfel de situatii, pe plan mondial a fost creata Legea model referiotoare la insolventa transfrontaliera adoptata de Comisia Natiunilor Unite pentru Dreptul comertului international (UNCITRAL), în anul 1997, iar în spatiul comunitar s-a nascut Regulamentul Consiliului Uniunii Europene numarul 1346/2000 cu privire la procedurile de insolventa ambele tratate anterior de catre noi.

Pentru solutionarea unor astfel de situatii, pe plan mondial a fost creata Legea model referitoare la insolventa transfrontaliera adoptata de Comisia Natiunilor Unite pentru Dreptul comertului international (UNCITRAL), în anul 1997, iar în spatiul comunitar s-a nascut Regulamentul Consiliului Uniunii Europene numarul 1346/2000 cu privire la procedurile de insolventa.

In cuprinsul Legii nr. 637/2002 privind reglementarea raporturilor de drept international privat in domeniul insolventei, exista un titlu separat intitulat raporturile cu statele membre. Astfel, in Titlul II al legii mentionate, vom regasi prevederile Regulamentului Consiliului Uniunii Europene nr. 1346/2000, potrivit carora aplicarea lor este restransa numai in teritoriile statelor membre ale Comunitatii Europene iar raporturile dintre acestea si statele terte urmand a fi reglementat prin legislatia nationala. Pana in momentul aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, solutionarea cauzelor privind insolventa transfrontaliera era prevazuta in dispozitiile care reglementau raporturile cu statele straine in general care prelua si adapta dispozitiile Legii model a UNCITRAL.

2. Aspecte generale privind insolventa transfrontalieră

Legea model este astfel concepută astfel încât să pună la îndemâna statelor care o adoptă un instrument modern de abordare a situaţiilor de insolvenţă transfrontalieră. Aceste situaţii includ, de regulă, cazuri în care bunurile din averea debitorului sunt amplasate pe teritoriul mai multor state sau cazuri în care unii dintre debitori sau creditori nu aparţin statului în care se desfăşoară procedura.

Extinderea activitătilor de afaceri în plan international a generat, pe lângă rezultate pozitive si unele consecinte negative, între care, dintre cele mai grave,multiplicarea cazurilor de insolventă transnatională. În acest context, interesul pentru dezvoltarea strategiilor globale destinate solutionării crizei insolventei transfrontaliere este în crestere.Falimentul sau reorganizarea unei companii multinationale care întâmpină dificultăti financiare poate prezenta aspecte extrem de complexe din punct de vedere al legislatiei internationale. Problemele de insolventă transfrontalieră nu se limitează la esecul marilor afaceri internationale. În forma cea mai simplă, insolventa transnatională poate presupune o procedură de insolventă într-o tară, cu creditori localizati în străinătate. În cazul cel mai complex, poate să implice sucursale, bunuri, operatiuni si creditori în numeroase alte state. Elaborarea unei abordări universale privind solutionarea dificultătilor societare este o încercare dificilă. În parte, aceasta se datorează diferentelor dintre legislatiile falimentului, care reflectă deosebiri fundamentale în abordarea lichidării si în atitudinea fată de redresarea financiară. Aceste deosebiri nu sunt usor sesizabile, deoarece legislatiile falimentului tind să împărtăsească aceleasi principii: protejarea intereselor creditorilor si găsirea căilor de a-i tine uniti. Totusi, practica judiciară variază în adoptarea celor mai potrivite mijloace pentru atingerea acestor scopuri cu anumiti parametri de risc. Astfel, ordinea de preferintă pentru distributie cunoaste diferite grade în diverse jurisdictii. În unele jurisdictii se aplică conceptul subordonării echitabile, ceea ce poate afecta considerabil starea bilanturilor contabile. Criteriile de deschidere a procedurii insolventei si răspunderea directorilor variază de la un stat la altul, ca si statutul angajatilor si conducerea afacerii.

Referatul a fost prezentat in semestrul 2 , anul 2010 la Universitatea Spiru Haret , in cadrul programului de master Dreptul Afacerilor in Context European