Emblema - element al fondului de comerț

Emblema, ca notiune de drept comercial, reprezinta un element incorporal al fondului de comert, alaturi de firma, emblema, clientela si vadul commercial, brevetele de inventii, marcile si indicatiile geografice, dreptul de autor etc. Aceste elemente fac parte din categoria drepturilor privative si confera titularului posibilitatea de a le exploata exclusiv in folosul sau, avand o valoare economica si fiind protejate de lege .

Confundata adesea in limbajul colocvial cu firma, emblema insa, are un caracter facultativ, iar autonomia sa ii poate permite sa atinga o durata in timp chiar mai mare decat firma .

Regimul juridic al firmei si emblemei comerciale este stabilit, in principal, de dispozitiile art.30-43 din Legea nr.26/1990 privind registrul comertului, cu modificarile ulterioare.

Modelul acestei reglementari l-a constituit dispozitiile referitoare la firma si emblema(art.26-36) din Codul comercial roman din 1938(promulgat, dar nepus in vigoare), care erau preluate in buna masura din Legea pentru infiintarea unui registru al comertului din 10 aprilie 1931.Aceasta este prima lege din tara noastra care a reglementat, in mod unitar si mai dezvoltat, materia firmei si emblemei comerciale.

Emblema este descrisa de alineatul 2 al articolului 30 din legea 26/1990 ca fiind „ semnul sau denumirea care desebeste un comerciant de altul de acelasi gen „ . Aceasta definitie a fost criticata pentru faptul ca nu se diferentia de descrierea realizata firmei, fiind propusa revenirea la o definitie anterioara, prezentata in 1931, conform careia „ Emblema este semnul sau denumirea care deosebeste o intreprindere de alta de acelasi gen „ , si care era considerata a reda mai precis semnificatia juridica a emblemei .

Acelasi articol care prezinta definitia emblemei, prin alineatele 3 si 4, prevede obligatia ca, asemenea firmei, emblema sa fie scrisa in limba romana, iar dreptul de folosinta exclusiva asupra ei sa se dobandeasca prin inscrierea acesteia in fondul comertului .

În alegerea emblemei domină principiul libertăţii alegerii în sensul că:

- fiecare comerciant îşi va alege emblema potrivit dorinţei şi fanteziei per¬sonale;

- comerciantul va putea utiliza mai multe embleme pentru variatele activităţi care le desfăşoară sau pentru diferite categorii de unităţi de producţie şi de desfacere.

Există şi restricţii în materie de embleme sau insigne care presupun:

Unicitatea, respectiv originalitatea emblemei. O emblemă trebuie să aibă caracter de noutate, să se deosebească de alte embleme înscrise în Registrul Comerţului, de pe piaţa unde comerciantul îşi desfăşoară activitatea.

Emblema se foloseşte numai împreună cu firma. Aceste semne vor putea fi folosite pe panouri de reclamă, oriunde ar fi aşezate, pe facturi, scrisori, note de comandă, prospecte, tarife, afişe, publicaţii şi în orice alt mod, numai dacă vor fi folosite în mod vizibil de firma comercială. Dacă emblema cuprinde o denumire, firma va fi scrisă în litere de mărimea a cel puţin jumătatea literelor cu care este scrisă emblema.

Firma şi emblema vor fi însoţite de numărul de înmatriculare al Registrului Comerţului pe toate documentele emise de comerciant. Există o legătură strânsă între firmă şi emblemă. Emblema unei firme comerciale ca şi marca unui produs industrial nu constituie altceva decât semnul de individualizare al firmei, semn a cărui alegere este de natură să fie asimilat cu producerea unei opere de artă.

Odată radiată firma unei societăţi comerciale, emblema ei intră în domeniul public, putând fi adoptată de oricine, prin înscrierea în Registrul Comerţului, cu condiţia de a nu fi adoptată anterior de altă persoană.

Exista o serie de deosebiri care alcatuiesc o distinctie clara intre notiunea de firma si cea de emblema . Astfel, firma este obligatorie pe cand emblema este facultativa; firma este supusa unor reguli mai riguroase de continut decat emblema; firma consta intr-un nume sau intr-o denumire ori o combinatie intre ele in timp ce emblema consta intr-o reprezentare figurativa, singura sau in combinatie cu un nume sau o denumire; un comerciant poate avea o singura firma dar mai multe embleme; firma nu poate fi instrainata decat impreuna cu fondul de comert, emblema poate fi instrainata si separat.

Deosebirile dintre acestea nu duc insa la o ruptura intre notiunea de firma si aceea de emblema. Ambele fac parte din familia semnelor distinctive comerciale avand, pana la un punct, trasaturi si functii comune.Atat firma, cat si emblema sunt atribute de identificare.Atunci cand nu este insotita de emblema, firma identifica atat comerciantul cat si intreprinderea sa.Firma “BKD Electronic” identifica atat societatea comerciala “BKD Electronic” S.A., cat si magazinele sale . La randul sau, emblema completeaza firma intregind identificarea comerciantului.Numai ca firma are rolul precumpanitor de a identifica comerciantul, persoana fizica sau juridica, ca subiect de drepturi si obligatii, iar emblema are rolul precumpanitor de a identifica intreprinderea, de a fi un element de raliere a clientelei la o anume intreprindere.

Notiunea de intreprindere are, atunci cand ne referim la emblema, un inteles larg desemnand o structura tehnico-economica, precum un magazin, restaurant, o fabrica, o uzina, in general, o unitate comerciala.Vechea terminologie, acum scoasa din uzul curent, era mai sugestiva: emblema deosebea un stabiliment sau un asezamant comercial de altul ori o casa de comert de alta.

Din aceste defintii se poate retine ca in timp ce firma distinge comerciantii, persoane fizice sau juridice, emblema distinge si localizeaza structuri tehnico-economice.O emblema evoca clientului unitatea comerciala si amplasarea ei in spatiu, iar

nu persoana si numele comerciantului.Emblema M(intr-o reprezentare grafica specifica), atasata unui local, arata ca in acel local se afla un restaurant al societatii Mc Donald's.

Astfel, vom considera ca firma identifica comerciantul si intreprinderea sa.Atunci cand firma este insotita de emblema, functiile lor se diferentiaza, fara a deveni insa exclusive, in sensul ca firma identifica comerciantul ca subiect de drepturi si obligatii, iar emblema deosebeste o intreprindere de alta de acelasi gen.