Drept Social Comunitar

Protectia tinerilor in munca

Imbunatatirea conditiilor de lucru si a respectarii drepturilor muncitorilor sunt unele din cele mai importante obiective ale Uniunii, prin care aceasta urmareste ca dezvoltarea pietei unice sa nu fie insotita de scaderea standardelor de lucru si de distorsiuni. Prioritatile Comunitatii in domeniul legislatiei muncii se indreapta spre definirea cerintelor minime de lucru prin intermediul legislatiilor nationale.

La protejarea angajatilor au contribuit directivele adoptate referitoare la concedierile colective de personal (Directiva nr. 98/59/CEE), transferul intreprinderilor (Directiva nr. 2001/23/CEE), protectia femeilor insarcinate (Directiva nr. 92/85/CEE), a protectiei tinerilor angajati (Directiva nr. 94/33/CEE), etc.

Consiliul Uniunii Europene a adoptat Directiva 94/33/CEE referitoare la protecţia tinerilor in muncă, Directiva care reglementează aspectele legate de definirea conceptelor de tânăr, copil, adolescent, munci uşoare, timp de lucru şi perioadă de repaos, interdicţia muncii

copilului şi derogări posibile de la această interdicţie, obligaţii generale ale angajatorilor referitor la angajarea tinerilor, in special in ceea ce priveşte normele de securitate şi sanatate în muncă, timpul de lucru, munca de noapte, repausul legal, activităţi care implică expunerea tinerilor la factori nocivi din punct de vedere chimic, biologic, fizic.

Romania a adoptat o serie de legi relevante in domeniul muncii, prin care se realizeaza transpunerea unor directive in legislatia nationala. Astfel prin adoptarea Legii nr. 203/15.11.2000 pentru ratificarea Conventiei Organizatiei Internationale a Muncii nr. 182/1999 privind interzicerea celor mai grave forme ale muncii copiilor se realizeaza transpunerea Directivei nr. 94/33/CEE din 22.06.1994 referitoare la protectia tinerilor in munca.

Principalele prevederi se referă la următoarele aspecte:

• definirea conceptelor de tânăr, copil, adolescent, munci uşoare, timp de lucru şi perioadă de repaos pentru tineri;

• să fixeze la 15 ani vârsta minimă de angajare, derogări fiind totuşi admise pentru copiii angajati în munci uşoare determinate care nu riscă să aducă atingere sănătătii, moralitătii sau educatiei acestora;

• să fixeze la 18 ani vârsta minimă de angajare pentru anumite ocupatii determinate, considerate periculoase sau insalubre;

• să interzică angajarea copiilor, care sunt încă supuşi învătământului obligatoriu, într-o muncă care îi privează de beneficiul deplin al acestei instrucyii;

• să limiteze durata timpului de muncă a lucrătorilor sub 18 ani pentru ca aceasta să corespundă exigentelor dezvoltării lor şi mai ales nevoilor lor de formare profesională;

• să recunoască dreptul tinerilor lucrători şi ucenici la o salarizare echitabilă sau la o alocatie corespunzătoare;

• să prevadă ca orele pe care tinerii le consacră formării profesionale pe durata timpului normal de muncă cu consimtământul patronului să fie considerate ca fiind incluse în ziua de muncă;

• să fixeze la cel putin 4 săptămâni durata concediilor anuale plătite lucrătorilor sub 18 ani;

• să interzică angajarea lucrătorilor sub 18 ani în munci de noapte, cu exceptia anumitor locuri de muncă determinate prin legislatie sau reglementarea natională;

• să prevadă ca lucrătorii sub 18 ani angajati în locuri de muncă determinate prin legislatia sau reglementarea natională să fie supuşi unui control medical periodic; să asigure o protectie specială împotriva riscurilor fizice şi morale la care copiii şi tinerii sunt expuşi şi în special împotriva celor care

• rezultă de o manieră directă sau indirectă din munca lor interdicţia muncii copilului şi excepţii de la aceasta;

• obligaţii generale ale angajatorilor, în special in ceea ce priveşte normele de securitate şi sănătate în muncă, timpul de lucru, munca de noapte, repausul legal, activităţi care implică expunerea tinerilor la factori nocivi din punct de vedere chimic, biologic, fizic.

• îmbunătăţirea condiţiilor de lucru şi în mod deosebit a mediului de lucru, pentru a garanta un nivel mai bun de protecţie a sănătăţii şi securităţii tinerilor;

• introducerea de măsuri care să vizeze promovarea îmbunătăţirii securităţii, şi sănătăţii tinerilor la locul de muncă,

• obligaţia angajatorilor de a crea locuri de muncă care să permită tinerilor efectuarea sarcinilor de muncă în condiţii de securitate şi sănătate;

• supravegherea tinerilor la locurile de muncă de către personal competent .