Contractul ca izvor de obligații comerciale

1. Contractul- izvor de obligatii civile

1.1. Notiune

Prin izvor de obligatii întelegem acele fapte juridice care dau nastere unui raport juridic obligational. Se considera ca pot constitui izvoare ale obligatiilor numai acele fapte juridice care, potrivit legii civile, dau nastere unui raport de obligatii, generând implicit drepturi de creanta si îndatoriri corespunzatoare în favoarea si respectiv in sarcina partilor. Printre celelalte izvoare ale obligatiilor (cvasicontractul, delictul, cvasidelictul), codul civil considera si contractul ca o forma de izvor al obligatiilor civile.

Contractul reprezinta acordul de vointa dintre doua sau mai multe persoane care determina nasterea, modificarea sau stingerea unor drepturi si obligatii. În dreptul nostru, contractul este definit de Codul civil în art. 942, termenul de contract echivalând în conceptia legiuitorului cu cel de conventie. Spre deosebire de Dreptul român, dreptul francez considera ca notiunea de conventie este mai larga. În dreptul englez notiunea de contract se bazeaza pe faptul executarii obligatiilor si nu pe vointa de a contracta (formarea contractului depinde de ceea ce partile au facut efectiv si nu de ce acestea au intentionat sa faca), iar în dreptul american contractul este privit ca un instrument necesar schimbului economic( contractul clasic-presupune negocieri prealabile si determina efecte instantanee, de exemplu, cumpararea unui produs de consumatie- si contractul relational-precedat de tratative îndelungate, vizeaza un numar considerabil de persoane si este renegociabil).

1.2. Clasificarea contractelor

1.2.1 În functie de continut:

- contractele sinalagmatice (bilatereale) sunt acele contracte care presupun obligatii reciproce între parti, prestatiile partilor fiind interdependente fiecare fiind în acelasi timp atât creditor cât si debitor (de exemplu, într-un contract de vânzare-cumparare, vânzatorul este în acelasi timp creditor - pentru ca el este titular al dreptului de a pretinde pretul, dar si debitor  pentru obligatia de predare a bunului vândut; la fel si în cazul cumparatorului, el este creditor ca titular al dreptului de a pretinde bunul cumparat, dar si debitor prin obligatia de plata a pretului).

- contractele unilaterale sunt acele contracte care presupun obligatii numai pentru una dintre parti. Contractele unilaterale nu se confunda cu actele unilaterale. Contractul se formeaza în baza acordului dintre parti, dar da nastere la obligatii numai pentru una dintre parti (donatia fara sarcina sau împrumutul), pe când actele unilaterale manifesta decât o singura dorinta (testamentul atesta decât dorinta testatorului, neavând nici o valoare juridica vointa celui în favoarea caruia se face testamentul).

- contractul sinalagmatic imperfect  se formeaza ca cele unilaterale dar, pe parcursul desfasurarii lor, ele nasc obligatii din partea ambelor parti, transformându-le, deci, în unele sinalagmatice. (ex.: contractul de depozit cu titlu gratuit - creeaza initial obligatii numai în sarcina depozitarului care este obligat la restituirea bunului aflat în depozit, dar daca în acest timp depozitarul face nitte cheltuieli suplimentare de întretinere se naste si obligatia deponentului de a acoperi aceste cheltuieli

Clasificarea contractelor în functie de continut prezinta interes în planul efectelor pe care le produc precum si în plan probatoriu. Astfel, sunt recunoscute o serie de efecte a contractelor bilaterale cum ar fi exceptia de executare a contractului, rezilierea si rezolutia contractului si riscul contractual. Pe plan probatoriu, în cazul contractelor bilaterale se impune regula multiplului exemplar, adica presupune redactarea atâtor contracte câte parti sunt existente cu interese contrarii în contract, iar, în cazul contractelor unilaterale se întocmeste un singur înscris, unicul exemplar fiind scris în întregime de debitor.

1.2.2 În functie de faptul daca sunt sau nu prevazute si reglementate expres de lege:

- contractele numite - acele contracte care îsi gasesc propria reglementare în cuprinsul unui text de lege, adica daca partile nu îsi exprima vointa cu privire la anumite clauze contractuale, se vor aplica dispozitiile legale (ex:contractul de vanzare-cumparare, de donatie sau de mandat - daca în contract nu se stabileste nimic cu privire la cheltuielile de predare a bunului vândut acestea, conform art.1317 din Codul Civil, revin în sarcina vânzatorului)

- contractele nenumite - contracte nenominalizate de catre legiuitor sub forma unor contracte distincte, deoarece exced sfera contractelor ce pot fi nominalizate expres de legiuitor. Ele apar ca variante de exteriorizare a vointei partilor în vederea realizarii unui acord între ele si pot fi complexe (când se formeaza prin îmbinarea elementelor specifice cuprinse în mai multe contracte numite) sau sui generis (contracte care nu-si gasesc echivalentul în nici un contract numit).

1.2.3 În functie de scopul material urmarit de parti:

- contractele cu titlu oneros - acele contracte care se încheie având în vedere scopul reciproc al ambelor parti. (ex: contractul de vânzare-cumparare) si pot fi de doua feluri: comutative (presupune cunoasterea întinderii prestatiilor fiecareia dintre parti chiar din momentul încheierii contractului) si aleatorii (întinderea prestatiilor depinde de împlinirea unui eveniment în viitor, nesigur ca se va produce, numit alea- (ex: contractul de asigurare)

- contractele cu titlu gratuit - acele contracte care se încheie având în vedere obtinerea unui avantaj patrimonial numai de catre una din parti si pot fi de 2 feluri: contracte dezinteresate (contracte în care una dintre parti executa un serviciu în favoarea altei parti fara ca prin aceasta sa suporte o scadere a patrimoniului (ex: împrumutul fara dobânda) si liberalitati (care presupune un avantaj material în urma încheierii contractului pentru una dintre parti, deci scaderea patrimoniului celeilalte (ex:contractul de donatie). Aceste cotracte sunt obligate prin lege sa fie încheiate în forma autentica datorita schimbarii de patrimoniu pe care o aduc, fiind considerate contracte solemne