Introducere
Societatea comercială ca şi toate celelalte instituţii ale dreptului, îsi datorează apariţia unor cauze economice şi sociale.
Pe masură ce omenirea s-a dezvoltat, nevoile economice şi sociale ale oamenilor au crescut totodată, aceştia realizând că în mod individual nu îşi mai pot satisface aceste nevoi; o acţiune individuală, indiferent de mărimea resurselor de muncă şi financiare ale întreprinzătorului nemaiputând face faţă realizării unor activităţi economice de amploare. În aceste condiţii s-a născut ideea cooperării între mai mulţi întreprinzători, care să realizeze împreună astfel de activităţi. Această idee şi-a găsit expresia, pe planul dreptului, în conceptul de societate comercială, care implică asocierea a două sau mai multe persoane, cu punerea în comun a unor resurse, în vederea desfăşurării unei activităţi economice şi împărţirea beneficiilor rezultate.
Elementele sau atributele de identificare a societăţii comerciale sunt drepturi subiective personale nepatrimoniale a societăţii comerciale, prin care aceasta se individualizează faţă de celelalte persoane juridice şi faţă de persoanele fizice.
Pentru a-şi îndeplini rolul său economic, societatea comercială a fost concepută ca un organism autonom, căruia legea i-a conferit personalitate juridică.
Societatea comercială a fost o descoperire a timpurilor moderne, la început apărând colectivităţi restrânse, formate din cateva persoane care îşi puneau în comun bunurile şi priceperea în vederea realizării unei afaceri. Mai târziu au apărut colectivităţi mult mai mari, cu sute sau chiar mii de persoane, necunoscute între ele, care prin capitalurile lor contribuiau la realizarea unor afaceri mari, în toate domeniile de activitate. Aşadar, aceste tipuri de colectivităţi economice au făcut posibile marile realizări ale secolului al XIX-lea cum ar fi Canalul Suez, Canalul Panama, exploatarea minelor si zăcămintelor, reţelele de căi ferate, etc. Societăţile comerciale au contribuit la dezvoltarea industriilor, a telecomunicaţiilor, au permis extinderea pieţelor, cu toate consecinţele benefice asupra civilizaţiei moderne.
Societatile comerciale au fost si sunt si in prezent cel mai adecvat instrument juridic de drenare a energiilor umane si financiare pentru realizarea unor scopuri sociale ca si pentru satisfacerea unor interese personale ale intreprinzatorilor.
Capitolul I: Noțiunea și constituirea societatilor comerciale
1.1 Notiunea de societate comercială
Societatea este un contract in temeiul caruia doua sau mai multe persoane (asociati) se inteleg sa puna in comun anumite bunuri pentru a desfasura impreuna o anumita activitate, in vederea realizarii si impartirii beneficiilor care vor rezulta.
Societatile comerciale sunt o categorie de persoane juridice, de aici toate principiile, reglementarile privind persoanele juridice in general. Pentru a defini si caracteriza societatile comerciale se pleaca de la premisa ca acestea sunt o categorie a persoanelor a persoanelor juridice. Definirea si caracterizarea societatilor comerciale sa se realizeze pe temeiul conceptelor si reglementarilor privind persoanele juridice in general.
Dupa aspectul definitiei intelegem prin societati comerciale structuri autonome inzestrate cu statulul de persoana juridica constituite in conditiile legii de alte persoane fizice sau juridice avand ca obiect savarsirea de fapte de comert in vederea obtinerii de profit. Prima parte a definitiei caracterizeaza societatile comerciale ca anumite structuri avand o anumita organizare, spre deosebire insa de diferite structuri de organizare (birouri, sectii, ateliere), structura aceasta se mai particularizeaza prin dobandirea calitatii de persoana juridica. In aceasta situatie toate reglementarile generale privind persoanele juridice se aplica in lipsa unor prevederi specifice in legislatia unei societati comerciale si diferite categorii de persoane juridice.
1.2 Actul constitutiv al societatii
Societatea in nume colectiv sau in comandita simpla se constituie prin contract de societate, iar societatea pe actiuni, in comandita pe actiuni sau cu raspundere limitata se constituie prin contract de societate si statut. Contractul de societate si statutul pot fi incheiate sub forma unui inscris unic, denumit act constitutiv.
Societatea cu raspundere limitata se poate constitui si prin actul de vointa al unei singure persoane. In acest caz se intocmeste numai statutul.
Actul constitutiv se incheie sub semnatura privata, se semneaza de toti asociatii sau, in caz de subscriptie publica, de fondatori. Forma autentica a actului constitutiv este obligatorie atunci cand:
a) printre bunurile subscrise ca aport la capitalul social se afla un teren;
b) se constituie o societate in nume colectiv sau in comandita simpla;
c) societatea pe actiuni se constituie prin subscriptie publica.
Codul civil
Legea nr.38 din 28.02.2008 Monitorul Oficial Nr. 99-101
Liviu Filip, Drept Comercial, Junimea, Iasi, 2006
Constantin Acostioaei, Elemente de drept, ed. CH Beck, 2004
Stanciu Carpenaru, Drept comercial roman, ed.Universul Juridic, Bucuresti 2007
Olia-Maria Corsiuc, Drept comercial, ed.Lumina Lex, Bucuresti , 2007
Maria Moraru, Daca adunarea extraordinara poate sa hotarasca in probleme de competenta adunarii ordinare, in “Dreptul” nr.2/1994
I.L.Georgescu, vol.II.
D.Galasescu, Actiunile privilegiate in societatile anonime, ed. Curierul Judiciar, Bucuresti,1930
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
