Cambia, executare silită

1. Introducere

Pentru asigurarea eficienţei cambiei, legea reglementează principiile privind plata cambiei. Prin lege se determină cine are dreptul la plată şi cui i se poate cere plata, data şi locul plăţii, condiţiile plăţii şi efectele pe care le produce plata .

Prezentarea cambiei la plată . În vederea achitării sumei de bani prevăzute în titlu, cambia trebuie prezentată la plată.

Prezentarea cambiei la plată este necesară nu numai pentru că altfel nu se poate face plata, ci şi pentru că ea este o condiţie indispensabilă pentru dresarea în mod valabil a protestului, în cazul refuzului de plată. Totodată, prezentarea cambiei la plată este o cerinţă care trebuie satisfăcută prealabil oricărei cereri de chemare în judecată.

Având în vedere rolul pe care îl îndeplineşte, prezentarea cambiei la plată trebuie să fie reală şi efectivă. Cel îndreptăţit la plată trebuie să prezinte celui obligat cambia pentru plata sumei de bani menţionate în titlu.

Prezentarea cambiei la plată se poate face în original sau prin trunchiere (art. 46 din Legea nr. 58/1934).

Prin trunchiere se înţelege procedeul informatic care constă în transpunerea în format electronic a informaţiilor relevante de pe cambia originală, reproducerea imaginii cambiei originale în format electronic şi transmiterea informaţiei obţinute către instituţia de credit plătitoare.

Potrivit legii, pot face obiectul trunchierii numai cambiile acceptate.

Prezentarea la plată a unei cambii prin trunchiere produce aceleaşi efecte juridice ca şi prezentarea la plată a cambiei ori.

Data plăţii. Plata cambiei se poate cere la scadenţă. Aşa cum am

arătat, scadenţa poate fi determinată la emiterea titlului (scadenţa la o zi fixă sau

la un anumit termen de la data emisiunii) sau poate fi determinată ulterior de

posesorul cambiei (scadenţa la vedere sau la un anumit termen de la vedere).

Când scadenţa este la o zi fixă sau la un anumit termen de la data emisiunii ori de la vedere, cambia trebuie prezentată la plată, fie în ziua scadenţei, fie într¬una din cele două zile lucrătoare care urmează (art. 41 din lege).

În cazul scadenţei „la vedere", cambia este plătibilă la prezentare. Ea trebuie prezentată însă în termen de un an de la data emiterii sau, după caz, în termenele fixate de trăgător sau girant (art. 37 din lege).

În cazul în care prezentarea cambiei la plată în termenele menţionate este împiedicată de un caz fortuit ori de forţa majoră, posesorul cambiei este dator să aducă, fără întârziere, la cunoştinţa girantului său, prin scrisoare recomandată, cazul fortuit ori de forţă majoră (art. 59 alin. 2 din Legea nr. 58/1934).

Locul plăţii. Cambia trebuie să fie prezentată pentru plată la locul şi

adresa indicată în titlu (art. 42 din lege).

Potrivit legii, locul plăţii este localitatea arătată în cambie ori, în lipsă, cea indicată lângă numele trasului.

Dacă în cambie nu se indică şi adresa plătitorului, cambia trebuie prezentată pentru plată, după caz, la domiciliul trasului sau al persoanei indicate să plătească pentru el ori la cel al intervenientului (art. 42 din lege).

Condiţiile de valabilitate a plăţii. Pentru a fi valabilă, plata trebuie

să îndeplinească anumite condiţii prevăzute de lege:

- plătitorul să fie capabil şi să nu fi fost supus procedurii insolvenţei;

- plata să se fi făcut la scadenţă. Posesorul cambiei nu este obligat să primească plata înainte de scadenţă. Plata anticipată se face pe riscul trasului (art. 44 din lege);

- plata să se fi făcut fără fraudă sau greşeala gravă a plătitorului.

Potrivit legii, plata parţială este valabilă, neputând să fie refuzată (art. 43 alin. 2 din lege). În caz de refuz al unei plăţi parţiale, posesorul cambiei este decăzut din acţiunea de regres pentru suma oferită şi neprimită şi pentru accesoriile acesteia.

Dacă se face o plată parţială, trasul poate cere posesorului plătit să se facă pe cambie menţiune de această plată şi să i se dea o chitanţă [art. 43 alin. 3 din lege].

În cazul când o cambie este plătibilă într-o monedă străină care nu are curs la locul plăţii, suma poate fi plătită în moneda naţională, după valoarea ei în ziua scadenţei (art. 45 din lege).