Calitatea de Comerciant

CALITATEA DE COMERCIANT

Legea indică cine sunt comercianţii chiar dacă nu dă o definiţie acestei noţiuni. “Sunt comercianţi aceia care fac fapte de comerţ, având comerţul ca profesiune obişnuită şi societăţile comerciale” (art.7 Cod com.).

Deci există comercianţi persoane fizice şi comercianţi persoane juridice (societăţile a căror scop este de a derula o activitate comercială).

Putem defini astfel noţiunea: comerciantul este persoana fizică sau juridică ce desfăşoară o activitate comercială săvârşind fapte de comerţ într-un mod profesional .

Disciplinele economice folosesc noţiunea de comerciant pentru a numi pe cei care realizează distribuţia mărfurilor. Din punct de vedere juridic activitatea comercială cuprinde atât activitatea productivă cât şi distribuţia mărfurilor şi serviciilor. Deci sensul juridic este mai cuprinzător, făcând referire la un anumit statut socio-profesional: exercitarea în chip profesional de fapte de comerţ.

Mai mult, calitatea de comerciant în dreptul privat nu coincide întotdeauna cu noţiunea de comerciant din dreptul fiscal (in acest domeniu se folosesc şi noţiunile de agenţi economici, operatori economici, întreprinzători). Persoana care plăteşte impozit pe profitul industrial sau comercial, nu are întotdeauna aceeaşi calitate cu comerciantul, astfel cum este definit de dreptul comercial. Persoana care se autointitulează comerciant nu are obligatoriu această calitate în raporturile sale juridice .

Importanţa definirii noţiunii de comerciant.

Legea creează pentru comercianţi un statut juridic comercial care produce consecinţe juridice cu privire la raporturile în care participă acest subiect . Astfel:

1. Legea stabileşte reguli speciale pentru conduita comercianţilor în raporturile juridice în care participă, reguli ce delimitează precis obligaţiile lor profesionale.

2. Legea instituie o prezumţie de comercialitate cu privire la toate actele săvârşite de un comerciant, supunându-le regimului juridic al normelor comerciale (art.4 Cod com.).

3. Actele săvârşite de comercianţi sunt supune unor reguli derogatorii de la normele de drept comun.

4. În cazul insolvenţei, comerciantul poate fi supus procedurii insolvenţei.

5. Numai comercianţii plătesc impozit pe profitul realizat din activitatea lor profesională.

6. Numai comercianţii pot participa la constituirea camerelor de comerţ şi industrie, organizaţii profesionale destinate promovării intereselor acestora.

Clasificarea comercianţilor.

Potrivit codului comercial, art. 7 „Sunt comercianţi aceia care fac fapte de comerţ, având comerţul ca o profesiune obişnuită, şi societăţile comerciale”.

Comercianţii sunt de două feluri:

– comercianţi persoane fizice (comercianţi individuali);

– societăţi comerciale (comercianţi colectivi).

Întrucât legea 26/1990 face referire la regiile autonome şi organizaţiile cooperatiste, putem să reţinem că există comercianţi persoane fizice şi comercianţi persoane juridice.

Deşi legea (art.34 Cod com) face referire indirectă la noţiunea de mic meseriaş, (colportori, comercianţi ce fac mic trafic ambulant, cărăuşi, persoane a căror comerţ nu iese din limitele unei profesiuni manuale), codul comercial nu distinge comercianţii după volumul de operaţiuni. Deci, noţiunea de mic comerciant nu are semnificaţie juridică.

Comercianţii persoane fizice au un regim juridic unitar. Persoanele fizice au calitatea de comerciant dacă săvârşesc fapte de comerţ cu caracter profesional . Potrivit Codului comercial, comerciantul persoană fizică este definit prin actele şi operaţiunile, adică prin faptele de comerţ săvârşite cu caracter profesional. Legea nr. 300/2004 stabileşte condiţiile în care persoanele fizice pot desfăşura activităţi economice în mod independent. Persoanele fizice cetăţeni români, precum şi cetăţenii străini, care provin din statele membre ale Uniunii Europene şi din statele apaţinând Spaţiului Economic European., pot desfăşura activităţi economice în mod individual sau se pot constitui în asociaţii familiale.

Persoanele fizice şi asociaţiile familiale pot desfăşura activităţi economice ( prevăzute în anexa 1 la Normele merodologice de aplicare a Legii nr. 300/2004 privind autorizarea persoanelor fizice şi a asociaţiilor familiale care desfăşoară activităţi economice în mod independent) în toate domeniile, meseriile şi ocupaţiile, cu excepţia celor reglementate prin legi speciale

Există societăţi comerciale care iau naştere prin acordul de voinţă al părţilor, dar există şi societăţi comerciale care au luat naştere în condiţiile Legii nr. 15/1990, societăţi ce au rezultat din transformarea vechilor intreprinderi de stat.

Regiile autonome s-au înfiinţat în domeniile strategice ale economiei naţionale şi funcţionează după unele reguli speciale. Ele sunt proprietare ale patrimoniului şi au autonomie financiară şi gestiune economică. Formarea voinţei lor juridice, formele de finanţare urmează reguli derogatorii de la regimul instituit prin legea 31/1990.

Organizaţiile cooperatiste îşi desfăşoară activitatea în domeniul civil al producţiei, desfacerii mărfurilor şi prestării serviciilor. Îşi desfăşoară activitatea potrivit legilor lor organice pe baza principiilor gestiunii economice, beneficiind de personalitate juridică.

Grupurile de interes economic au calitatea de comerciant când obiectul său de activitate are caracter comercial. Acestea reprezintă o formă asociativă al căror scop este înlesnirea sau dezvoltarea activităţii economice a membrilor săi, precum şi îmbunătăţirea rezultatelor activităţii respective.