Rezoluțiunea și Rezilierea Contractelor Sinalagmatice

persoane, pentru a constitui sau a stinge între dânşii raporturi juridice”.

În doctrină, contractul este definit ca fiind acordul de voinţă între două sau mai multe persoane, prin care se nasc, se modifică sau se sting drepturi si obligaţii, adică un raport juridic de obligaţii.

Însemnătatea contractului, ca mijloc de stabilire a celor mai variate relaţii între persoanele fizice şi juridice se învederează în toate domeniile, de la cele mai fireşti şi mai simple activităţi ale oamenilor (ca de pildă, cumpărarea celor necesare traiului), pînă la conducerea economiei naţionale şi la stabilirea relaţiilor internaţionale. Contractul are un puternic rol educativ în viaţa societăţii noastre; el introduce în relaţiile dintre oameni simţul răspunderii pentru îndatoririle ce le revin şi promovează relaţii de colaborare, educă oamenii în sensul disciplinei contractuale.

Categoria juridica pe care o cuprindem sub denumirea de contract are o sfera foarte bogata, ea înglobează o varietate deosebita de specii de contracte. civile. Clasificarea contractelor ne dă putinţa sa înţelegem că toate nenumăratele contracte speciale se încadrează in diferite tipuri , ale căror caracteristici pot fi exprimate succint , dar cuprinzător, in înseşi denumirile date acestor tipuri.

Când spunem , de exemplu, despre un contract, că este bilateral sau sinalagmatic, vom şti, fără sa fie necesar sa adăugăm alte precizări , ca acelui contract i se va aplica un anumit regim juridic, care este valabil pentru toate contractele sinalagmatice, fără deosebire. In literatura juridică au fost concretizate mai multe criterii de clasificare a contractelor. Astfel, o clasificare a contractelor este „după manifestarea de voinţă a persoanelor” unde distingem: contracte unilaterale şi contracte sinalagmatice.

Contractul unilateral este acel contract care dă naştere la obligaţii numai în sarcina unei părţi. Potrivit art. 944 Cod civil „ contractul este unilateral când una sau mai multe persoane se obligă către una sau mai multe persoane, fără ca acestea din urmă să se oblige.”

De exemplu, sunt contacte unilaterale contractul de donaţie, contractul de împrumut, contractul de gaj, contractul de depozit gratuit. Contractul unilateral nu se confundă cu actul juridic unilateral, care este rezultatul voinţei unei singure părţi. Astfel, contractul unilateral se formează în baza acordului de voinţă dintre părţi, chiar dacă ulterior se stabilesc obligaţii numai în sarcina unei dintre părţi, în timp ce actul unilateral presupune o singură manifestare de voinţă.

Contractul bilateral (sinalagmatic), după definiţia dată în art. 943 Cod civil, este acel contract în care părţile se obligă reciproc una către alta.

Acest tip de contract se caracterizează prin reciprocitatea şi interdependenţa obligaţiilor.

Sunt contracte bilaterale– sinalagmatice: contractul de vânzare-cumpărare, contractul de închiriere, contractul de transport.

De exemplu, în cazul contractului de vânzare – cumpărare, vânzătorul este creditorul obligaţiei de plată a preţului şi debitorul obligaţiei de predare a lucrului vândut, iar cumpărătorul este creditorul obligaţiei de predare a lucrului vândut şi debitorul obligaţiei de plată a preţului.

Importanţa clasificării contractelor în unilaterale sau bilaterale :

• din punct de vedere al efectelor, numai în cazul contractelor sinalagmatice întâlnim excepţia de neexecutare, rezoluţiunea, rezilierea şi riscul contractului;

• din punct de vedere al probelor, înscrisurile sub semnătură privată prin care se constată contracte sinalagmatice trebuie să fie făcute, conform art. 1179 Cod civil, în dublu exemplar; în cazul contractelor unilaterale având ca obiect obligaţia de plată a unei sume de bani sau de a da o cantitate de bunuri de gen, conform art. 1180 Cod civil, acestea trebuie să poarte menţiunea „bun şi aprobat”.

Prin efectele contractului se înţeleg raporturile juridice civile născute din acel contract, respectiv drepturile şi obligaţiile aflate în conţinutul acestor raporturi.

Efectele specifice ale contractelor sinalagmatice

Din reciprocitatea şi interdependenţa obligaţiilor, caracteristice pentru contractele sinalagmatice, decurg următoarele efecte specifice:

1. O primă situaţie este aceea în care, deşi una dintre părţi nu şi-a executat propria obligaţie, pretinde totuşi celeilalte să şi-o execute pe a sa. Partea căreia i se pretinde executarea va putea să se opună, invocând aşa-numita excepţie de neexecutare a contractului.

2. A doua situaţie este aceea în care, deşi una dintre părţi este gata să-şi execute propria obligaţie sau chiar şi-a executat-o, cealaltă parte refuză, în mod culpabil, să şi-o execute pe a sa.

Partea care este gata să-şi execute obligaţia sau care şi-a executat-o va avea de ales între a pretinde executarea silită a contractului ori a cere desfiinţarea sau încetarea contractului, în toate cazurile putând cere despăgubiri.

Incetarea contractului, care produce efecte numai în viitor, poartă denumirea de reziliere. Desfiinţarea, care are efecte retroactive, poartă denumirea de rezoluţiune.