Malpraxisul, concept prin care se denumeste in mod generic eroarea savarsita in exercitarea actului medical sau farmaceutic, generatoare de prejudicii asupra pacientului si care implica raspunderea civila a personalului medical si a furnizorului de servicii medicale, sanitare si farmaceutice , da nastere unor serioase controverse in cadrul doctrinei, atat interna cat si internationala, in special in ceea ce priveste tipul de raspundere civila angajat.
In cele ce urmeaza, intentionez sa argumentez apartenenta raspunderii civile pentru malpraxis in categoria raspunderii civile contractuale, asa cum este reglementata aceasta in cadrul Noului Cod Civil, precum si sa ii infatisez principalele caractestici.
Raspunderea juridica civila pentru malpraxis este, in opinia mea, una contractuala, si nu delictuala, dupa cum a mai fost sustinut in doctrina .
Cel dintai argument in sprijinul acestei teorii este faptul ca isi are originea intr-un contract, inteles in sensul art. 1166 al Noului Cod Civil, ca acord a doua vointe, a medicului ca prestator de servicii, respectiv a pacientului in ipostaza de consumator.
Din punct de vedere al clasificarilor contractelor cuprinse in articolele 1171-1177, contractul dintre medic si pacient este sinalagmatic, cu titlu oneros, comutativ si consensual.
Cea mai mare relevanta o are caracterul sinalagmatic al contractului. Celor doua subiecte le incumba obligatii corelative. Astfel, medicul are obligatia de a presta servicii de consultatie, diagnostic si tratament, acestora alaturandu-li-se si cea de informare a pacientului. Cel din urma are obligatia de a plati pentru serviciile prestate. Plata pentru serviciile medicale se face fie in mod direct, in cazul cabinetelor individuale, fie indirect, prin intermediul asigurarilor de stat. Exista si situatii in care asistenta medicala li se acorda unor pacienti din categoria persoanelor ce nu au contribuit niciodata la fondul asigurarilor medicale, dar acestea au caracter exceptional.
Conditia fundamentala a existentei contractului, consimtamantul, reglementat in Cod in cadrul art. 1182 si urmatoarele, sufera anumite modificari si limitari cuprinse in legea speciala. Astfel, un cadru medical poate renunta la pacientul sau, dar doar daca aceasta nu pericliteaza in vreun fel sanatatea sau tratamentul acestuia si niciodata nu in situatii de urgenta.
Consimtamantul pacientului se reflecta in alegerea medicului, precum si in acceptarea tratamentului si indicatiillor oferite de acesta. Din acest punct de vedere, raportul dintre medic si pacient trebuie sa fie unul de colaborare, in caz contrar medicul fiind absolvit, de regula, de culpa sa. De asemenea, consimtamantul pacientului trebuie sa fie informat, medicul avand obligatia de a-i prezenta acestuia intr-o forma accesibila diagnosticul, variantele de tratament, posibilele efecte adverse, precum si evolutia probabila a bolii in cazul in care alege sa nu se trateze. In cazul in care pacientul este minor sau lipsit in alt fel de discernamamt, e necesar consimtamantul parintelui, tutorelui sau curatorului.
Atitudinea fata de consimtamant depinde de tipul interventiei. In cazuri de urgenta, cand pacientul este incapabil sa-si dea consimtamantul sau cand reprezentantul legal al acestuia nu poate fi contactat inainte ca starea sa sa se degradeze, cadrul medical poate actiona in interesul celui dintai fara a fi necesar consimtamantul. Retinem ca aceasta nu constituie o exceptie a aplicarii raspunderii contractuale intrucat, de regula, medicul nu poate fi tras la raspundere pentru astfel de cazuri. In cazul unei interventii utile, e necesara o informare asupra riscurilor mai grave, iar in cazul interventiei de lux (de exemplu, chirurgia estetica) asupra tuturor riscurilor .Existenta consimtamantului si acceptarea riscurilor de catre pacient nu constituie, insa, o exonerare de raspundere a medicului.
In cazul malpraxisului, medicul poate fi tras la raspundere de catre victima sau, in cazul decesului acesteia, de catre succesorii sai, in baza art. 1391 alin (2) din Noul Cod Civil.
Aplicamd regulile raspunderii contractuale, regasite in art. 1350 al Noului Cod Civil, deducem ca medicul, in calitate de contractant, poate fi tras la raspundere in cazul neexecutarii, culpabile sau nu, a obligatiillor sale.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
