Dreptul la căsătorie și dreptul de a întemeia o familie

Definiţiile căsătoriei sunt numeroase :

Căsătoria (cf. DEX) "reprezintă uniunea legală, liber consimţită între un bărbat şi o femeie pentru întemeierea unei familii. Trai comun între soţi, viaţa conjugală".

Căsătoria (după av. Ioan Chelaru, Dialoguri în agora) "este o alianţă liber consimţită între două persoane de sex diferit, încheiată potrivit dispoziţiilor legale, în principiu pe viaţă, cu scopul de a întemeia o familie şi reglementată de normele imperative ale legii. Familia este o valoare fundamentală a oricărei societăţi".

O dată cu celebrarea căsătoriei noul cuplu intră astfel în societate: are un statut social, un rol bine definit, o existenţă legală şi oficială. Fiecare dintre soţi are un rol bine determinat şi cuplul este introdus în comunitatea civilă. Cei doi formează acum o familie cu contururi sociale precise, care este protejată de lege şi astfel nu este abandonată în ea însăşi.

Familia (cf. DEX ) este "forma socială de bază, întemeiată prin căsătorie, şi care constă din soţ, soţie şi descendenţii acestora".

Cf. Codului de Drept Canonic " căsătoria este definită ca fiind legământul matrimonial prin care un bărbat şi o femeie stabilesc între ei o comunitate a întregii vieţi, rânduit prin caracterul său natural spre binele soţilor şi spre naşterea şi educarea copiilor, şi care a fost ridicat de Cristos Domnul, între cei botezaţi, la demnitatea de sacrament".

Carta Drepturilor Familiei precizează că:

- familia este fondată pe căsătorie, unire intimă de viaţă în complementaritatea dintre un bărbat şi o femeie, care se constituie ca o legătură indisolubilă a căsătoriei în mod liber încheiată şi exprimată public, şi este deschisă la transmiterea vieţii;

- familia, societatea naturală, este anterioară statului şi oricărei altei comunităţi şi posedă drepturi proprii, care sunt inalienabile (nu pot fi înstrăinate);

- familia este locul în care diverse generaţii se întâlnesc şi se ajută reciproc pentru a creşte în cunoaşterea umană şi pentru a armoniza drepturile individului cu alte cereri ale vieţii sociale;

- familia şi societatea, care sunt reciproc legate prin legături vitale şi organice, au o funcţie complementară în apărarea şi progresul binelui umanităţii şi al fiecarei persoane.

"Familia este o comunitate de persoane, cea mai mică celulă socială şi, ca atare este o instituţie fundamentală pentru viaţa oricărei societăţi. Comunitate de viaţă şi de iubire, realitate socială, temeinic înrădăcinată şi într-un mod cu totul deosebit o societate suverană, chiar dacă ea este condiţionată în diferite privinţe. Afirmarea suveranităţii instituţiei-familiei şi constatarea multiplelor sale condiţionări ne fac să vorbim despre drepturile familiei. Drepturile familiei sunt strâns legate de drepturile omului", spune Papa Ioan Paul al II lea (Scrisoare către familii, 17).

"Familia este locul în care oamenii prind rădăcini pentru ca apoi să poată creşte; în familie oamenii pot dărui viaţa mai departe; în ea descoperă copiii frumuseţea lumii; în ea trăiesc valorile umane şi sunt transmise generaţiilor viitoare, valori care sunt valabile pentru toată viaţa" ne prezintă prelatul Albert Holenstein în lucrarea "Căsătoria şi familia".

Codul Familiei dispune astfel (art. 1-6):

- În România statul ocroteşte căsătoria şi familia, el sprijină prin măsuri economice şi sociale, dezvoltarea şi consolidarea familiei.

- Statul apără interesele mamei şi copilului şi manifestă o deosebită grijă pentru creşterea şi educarea tinerei generaţii.

- Familia are la bază căsătoria liber consimţită între soţi.

- În relaţiile dintre soţi, precum şi în exerciţiul drepturilor faţă de copii, bărbatul şi femeia au drepturi egale.

- Drepturile părinteşti se exercită numai în interesul copiilor.

- Relaţiile de familie se bazează pe prietenie şi afecţiune reciprocă între membrii ei, care sunt datori să-şi acorde unul altuia sprijin moral şi material.