Contractul de Împrumut de Folosință

Introducere

Lucrarea de faţă prezintă o descriere amănunţită, sub diferite aspecte a contractului de împrumut de folosinţă, care în acord cu doctrina şi cu dispoziţiile Codului civil, este numit contractul de comodat şi provine de la cuvintele de origine latină commodum datum, commodum,-i cu semnificaţia de folos, interes.

Am structurat lucrarea în 4 capitole, analizând, pe rând, noţiunea de comodat, condiţiile de validitate a acestuia, obligaţii ale persoanelor care încheie un contract de împrumut de folosinţă, cât şi răspunderea acestora în cazul în care apar anumite litigii ce nu pot fi rezolvate pe cale amiabilă şi în final, am analizat stingerea efectelor contractului de comodat.

Primul capitol al lucrării, intitulat Noţiuni introductive, este o prezentare detaliată a noţiunii contractului de împrumut de folosinţă, care potrivit art. 1560 Cod civil, este un contract prin care o parte, numită comodant, transmite cu titlu gratuit folosinţa temporară asupra unui lucru determinat către cealaltă parte, numită comodatar, care se obligă să restituie bunul în individualitatea sa. Apoi am vorbit despre caracterele juridice ale contractului, care sunt următoarele: contract real, contract cu titlu gratuit, unilateral şi contract translativ de folosinţă.

Şi un ultim aspect pe care l-am tratat în capitolul 1, este reglementarea legală a contractului. Sediul materiei contractului de împrumut de folosinţă îl constituie prevederile cuprinse în Titlul X - art. 1560-1575 Cod civil.

În cel de-al doilea capitol, Condiţii de valabilitate, sunt enumerate şi dezvoltate condiţiile de valabilitate ale contractului de comodat, după cum urmează: capacitatea părţilor, consimţământul părţilor, obiectul contractului, cauza în contractul de împrumut de folosinţă şi ultima, dovada contractului de împrumut de folosinţă.

Capacitatea de a contracta este condiţia esenţială şi de fond al cărei conţinut este dat de aptitudinea subiectului de drept civil de a dobândi drepturi şi asuma obligaţii civile pe calea încheierii contractelor. Persoanele fizice care au împlinit vârsta majoratului au capacitatea de a contracta.

Obiectul contractului constă în conduita părţilor stabilită prin acel act juridic civil, respectiv acţiunea ori inacţiunea la care părţile sunt îndreptăţite sau de care sunt ţinute.

În principiu, se poate apela la mijloacele de probă admise potrivit dreptului probator comun, deoarece existenţa cauzei poate fi dovedită prin orice mijloc de probă, iar inexistenţa şi falsitatea ei pot fi probate prin dovedirea lipsei discernământului, lipsei unui element esenţial la încheierea contractului ori erorii asupra mobilului determinant.

Cel de-al treilea capitol al lucrării, Obligaţia părţilor contractante, conţine două părţi importante şi anume obligaţiile comodatarului pe de o parte şi obligaţiile comodantului, pe de altă parte.

Comodatarul are cele mai multe obligaţii faţă de comodant şi anume: obligaţia de conservare a lucrului, adică să se îngrijească de el ca un bun proprietar; obligaţia de folosire a lucrului potrivit destinaţiei; suportarea cheltuielilor de folosinţă şi de întreţinere; restituirea lucrului la termenul stabilit prin prezentul contract comodantului, reprezentantului său ori moştenitorilor săi; scadenţa obligaţiei de restituire; prescripţia acţiunii personale în restituire; suportarea riscului de către mandatar; răspunderea comodatarului, care se face în solidaritate. Adică dacă sunt mai mulţi comodatari, aceştia răspund individual pentru fapta săvârşită prin care au încălcat înţelegerea dintre aceştia şi comodant.

Fiind un contract unilateral, în principiu, împrumutul de folosinţă creează obligaţii numai în sarcina comodatarului, nu şi a comodantului. Cu toate acestea, este posibil ca în cursul executării contractului să se nască unele obligaţii şi pentru comodant. De exemplu: regula, restituirea cheltuielilor de conservare şi plata despăgubirilor. Acestea vor avea o natură extra-contractuală, deoarece nu îşi au temeiul în convenţia de comodat.

Al patrulea capitol al lucrării şi ultimul, Stingerea efectelor contractului de împrumut de folosinţă, are rolul de a clarifica întrebări cu privire la modalităţile şi cazurile în care contractul de comodat încetează şi odată cu acesta încetează şi efectele pe care le produce.

Contractul de comodat încetează, potrivit regulilor generale, la epuizarea efectelor sale sau din cauze speciale, cum ar fi:

- încetarea comodatului prin restituirea lucrului, care trebuie efectuată la termenul prevăzut în contract ori la termenul stabilit de instanţă;

- încetarea comodatului prin reziliere, situaţie care poate să apară în caz de neexecutare sau de executare necorespunzătoare a obligaţiilor ce îi incumbă comodatarul, comodantul are deschisă calea unei acţiuni în reziliere;

- încetarea comodatului prin moartea comodatarului, numai dacă împrumutul a fost încheiat în considerarea persoanei acestuia. În caz contrar, comodatul nu se stinge, obligaţiile contractuale trecând asupra moştenitorilor comodatarului.

Lucrarea se încheie prin prezentarea concluziilor desprinse în urma studierii acestui tip de contract, care este cel mai frecvent contract şi fără îndoială, primul cu care oricine intră în contact încă din copilărie, chiar dacă nu are capacitate deplină de folosinţă şi de exerciţiu. Fiecare ia sau dă cu împrumut un creion, o gumă, fără să ceară un preţ pentru aceasta, înţelegându-se în schimb cu partea care ia lucrul cu împrumut să i-l întoarcă la o dată stabilită şi în stare corespunzătoare, astfel încât proprietarul să se mai poată folosi de el şi bunul să nu fie distrus. Copiii nu bănuiesc totuşi, că în spatele acestui act simplu al vieţii cotidiene ar putea exista reglementări de drept.

CAPITOLUL 1

Noţiuni introductive

1.1. Consideraţii preliminare

După situaţia juridică a bunului în momentul dobândirii, deosebim moduri originare şi moduri derivate de dobândire a proprietăţii.

a) Moduri originare de dobândire constau în acele mijloace juridice în temeiul cărora dobânditorul unui bun este primul său proprietar, fără să opereze o transmisiune a dreptului de proprietate de la o persoană la alta, cum sunt: uzucapiunea şi accesiunea.

b) Moduri derivate de dobândire sunt considerate acele mijloace care au ca efect transmisiunea dreptului de proprietate de la o persoană la alta, aşa cum el există în patrimoniul înstrăinătorului, cum sunt: contractele, succesiunea legală şi succesiunea testamentară.