Contractul de Arendare

Notiune

Prin contractul de arendare se intelege o varietate a contractului de locatiune in care o parte numita arendator, se obliga sa transmita unei alte parti numita arendas, bunuri agricole in schimbul unui pret numit arenda.

Reglementare

Contractul de arendare este reglementat prin Legea arendarii nr. 16/1994 ( modificata prin Legea nr. 58/1995, Legea nr.65/1998, O.U.G. nr. 157/2002, Legea nr. 350/2003, Legea nr. 247/ 2005, Legea nr. 223/2006 si Legea nr. 20/2008). Dispozitiile acesteia, se completeaza cu prevederile legislatiei civile, in masura in care acestea nu ii sunt contrare (vz. art. 26). In completarea Legii 16/1994, lege speciala in materie, se aplica dipozitiile Noului Cod Civil si anume art.1836-1850 care prevad reguli particulare in materia arendarii, iar apoi dispozitiile care guverneaza locatiunea de drept comun, arendarea fiind o varietate a acesteia.

Caracterele juridice ale contractului de arendare

Arendarea se face prin contract scris, incheiat intre arendator pe de o parte , si arendas pe de alta parte. Partile contractante pot fi persoane fizice sau persoane juridice. Arendasii, persoane fizice, pot fi cetateni romani sau cetateni straini. Arendasii, persoane juridice pot fi de nationalitate romana sau straina si trebuie sa aiba ca obiect de activitate exploatarea bunurilor agricole si sa prezinte garantiile solicitate de arendator.

Contractul de arendare fiind o specie a contractlui de locatiune prezinta in general aceleasi caractere juridice.

De aici rezulta ca arendarea are urmatoarele caractere juridice:

1. Contract sinalagmatic – da nastere la obligatii reciproce intre parti, in schimbul transmiterii folosintei bunurilor agricole, arendasul va plati arendatorului un pret numit arenda.

2. Contract cu executare succesiva – obligatiile partilor se executa in timp, pe durata stabilita in contract (durata arendarii se stabileste in contract de catre parti, iar in cazul omiterii acestei reglementari perioada va fi cea necesara unui ciclu de cultura sau unui ciclu complet stabilit de destinatia contractului de arendare).

3. Contract comutativ – partile cunosc intinderea obligatiilor reciproce inca din momentul incheierii contractului.

4. Contract oneros - ambele parti urmaresc dobandirea unui folos patrimonial in schimbul propriei prestatii. Pentru prestatia arendatorului, de a transmite folosinta bunurilor agricole ii corespune contraprestatia arendasului de a plati arenda.

5. Contract solemn – contractul de arendare trebuie incheiat in forma scrisa sub santiunea nulitatii absolute [art. 1838 alin.1 C. Civ.].

6. Contract netranslativ de proprietate,ci doar translativ al dreptului de folosinta.

7. Contract intuitu personae, cel putin pentru persoana arendasului care trebuie sa prezinte anumite calitati si calificari. In plus Noul Cod Civil art. 1847 interzice expres subarendarea, sub sanctiunea nulitatii absolut, si oficiile de arendasi.

Conditii de validitate

A. Partile contractului

Partile contractului sunt arendatorul si arendasul,ele pot fi atat persoane fizice cat si persoane juridice.

Arendatorul poate fi proprietar, uzufructuar sau alt detinator legal de bunuri agricole, cum ar fi, persoanele care beneficiaza de reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, carora li s-au eliberat doar adeverinte de proprietate si nu titluri de proprietate.

Arendasul poate fi persoana fizica sau persoana juridica.

Arendasul persoana fizica poate fi orice cetatean roman sau cetatean strain, care are pregatire de specialitate agricola, practica agricola sau un atestat de cunostinte agricole si prezinta garantiile solicitate de arendator.

Arendasul persoana juridica poate fi orice persoana de nationalitate romana sau straina, ea trebuie sa aiba ca obiect de activitate exploatarea bunurilor agricole si sa prezinte garantiile solicitate de arendator.

Nu pot avea calitatea de arendas, functionarii publici si salariatii din consiliile de administratie ale regiilor autonome cu profil agricol, ale institutelor si statiunilor de cercetare si productie agricola care au in patrimoniu sau in adiministrare terenuri agricole proprietate publica.

Arendasul nu poate fi niciodata arendator, intrucat legea interzice, sub sanciunea nulitatii absolute subarendarea totala sau partiala. Arendasul poate insa, cu acordul scris al arendatorului, sa cesioneze contractul de arendare sotului, coparticipant la exploatarea bunurilor agricole, sau descendentilor sai care au implinit varsta de 18 ani.

Acesta poate folosi salariati permaneti sau sezonieri, care se bucura de toate drepturile si de pritectia sociala prevazuta de legislatia muncii.

Arendasul are drept de preemtiune, care se exercita in conformitate cu art.1841 C.Civ. cu trimitere la regulile generale art. 1730-1740 C. Civ., cu privire la bunurile agricole arendate in cazul in care arendatorul doreste sa vanda aceste bunuri.