Contractele Sinagalmatice

Trasatura specifica a contractelor sinalagmatice o reprezinta caracterul reciproc si interdependent al obligatiilor asumate, partile având concomitent, fata de cealalta parte, atât calitatea de creditor, cât si calitatea de debitor, obligatia ce îi revine uneia dintre parti avându-si cauza juridica imediata în obligatia corelativa a celeilalte parti.

Efecte care decurg din reciprocitatea si interdependenta obligatiilor sunt:

- în situatia în care chiar daca una dintre parti nu si-a îndeplinit propria obligatie, dar pretinde celeilalte parti sa si-o execute pe a sa, iar aceasta din urma poate invoca exceptia de neexecutare a contractului;

- daca una dintre parti nu îsi executa în mod justificat obligatiile, cealalta parte pateu sa ceara în justitie rezolutiunea contractului;

- daca o parte se afla în imposibilitate de a executa contractul, acesta înceteaza, punându-se si problema suportarii riscului contractului.

- Elementul caracteristic al contractelor este forta obligatorie a acestora, iar exceptia de neexecutare a contractului, rezilierea sau rezolutiunea contractului sinalagmatic, cât si modul de solutionare a riscului contractului sunt neexecutari ale contractului.

Atât exceptia de neexecutare a contractului, cât si rezolutiunea se întemeiaza pe caracterul obligatoriu al contractului, reprezentând o sanctiune specifica în cazul încalcarii obligativitatii contractului.

Fundamentul efectelor contractelor sinalagmatice are la baza ideea de scop, ce sta la temelia notiunii de cauza, ceea ce însemna ca daca op parte îsi îndeplineste obligatia sa si cealalta parte trebuie sa si-o execute.

Ideea de reciprocitate a obligatiilor necesita trei precizari:

- obligatiile reciproce ale partilor trebuie sa aiba un izvor comun, de natura contractuala;

- nu trebuie sa se confunde ideea de reciprocitate a obligatiilor cu ideea de reciprocitate a prestatiilor;

- reciprocitatea obligatiilor nu se confunda nici cu echivalenta prestatiilor.

Partile ca re încheie împreuna un contract sinalagmatic pot sa decida ordinea în care va trebui sa-si execute prestatiile reciproce.

Exceptia de neexecutare a contractului este un mijloc de aparare aflat la dispozitia uneia dintre partile care fac parte a contractului sinalagmatic, în cazul în care i se pretinde executarea obligatiilor ce-i incumba, fara ca partea care pretinde executarea sa-si execute propriile obligatii.

Prin invocarea aceste exceptii, partea care o cere, obtine fara interventia instantei o suspendare a executarii propriei obligatii, pâna în momentul în care cealalta parte îsi va îndeplini propriile obligatii.

Rezolutiunea contractului prezinta importanta pentru desfiintarea contractului, aceasta intervine atunci când una dintre parti s-a opus executarii obligatiei, iar cealalta parte are interesul de a desfiinta contractul prin rezolutiune.

Astfel, rezolutiunea este o sanctiune a neexecutarii culpabile a contactului sinalagmatic, constând în desfiintarea retroactiva a acestuia si repunerea partilor în situatia avuta anterior încheierii contractului.

La contractele sinalagmatice o parte are posibilitatea de a invoca exceptia de neexecutare a contractului, de asemenea partea are posibilitatea de a alege între executarea silita a contractului si rezolutiunea acestuia, daca cealalta parte nu-si îndeplineste obligatia sa.

Domeniul de aplicare al rezolutiunii se aplica numai contractelor sinalagmatice cu executare dintr-o data, nu si celor unilaterale, desi în literatura de specialitate sa afirmat ca rezolutiunea opereaza în orice raport conventional din care decurg obligatii reciproce, indiferent daca contractul este sinalagmatic sau unilateral.

În cazul contractelor sinalagmatice imperfecte, obligatia care se naste pe parcursul executarii contractului unilateral nu constituie cauza juridica a celeilalte, deoarece ea nu are temei extracontractual care izvoraste dintr-un fapt juridic stricto sensu. Acestor contracte sinalagmatice imperfecte nu li se va putea aplica rezolutiunea, ci numai exceptia de neexecutare a contractului, care ar îmbraca forma dreptului de retentie.