Cetățenia

Notiuni generale despre cetatenie

Cuvantul cetatenie provine de la termenul latin „cevitas” . Acest termen a fost initial folosit cu sensul de cetate, iar apoi si-a schimbat intelesul , fiind folosit pentru desemnarea locuitoriilor. În epoca contemporana, noţiunea de cetăţean a fost utilizată pentru prima dată în „Declaraţia franceză privind drepturile omului şi cetăţeanului” ( anul 1789). Declaraţia a introdus noţiunea moderna de cetăţenie referindu-se la participarea activa a individului in viaţa politica si la înzestrarea acestora cu un set de drepturi şi obligaţiuni. Tot aceeasi declaratie prevedea ca statul sa aibe de asemenea un set de obligaţiuni fata de cetăţenii sai.

In definitiile actuale, cetatenia este vazuta in general ca o relatie intre un individ si o natiune. Aceasta presupune o legătură juridică, întemeiata pe reciprocitatea de drepturi şi obligaţii intre individ si stat . Cetatenia exprimă relaţiile permanente social-economice, politice şi juridice dintre persoana fizică şi stat, demonstrând apartenenţa sa la statul respectiv şi atribuirea persoanei fizice de drepturi şi obligaţii prevăzute în Constituţie. Importanta cetateniei este data de faptul ca persoana „cetatean” a unui stat are diferite drepturi printre care dr. politice, dr. de a acesa diferite creditari la banci etc, electorale, dr de a vota, dr de a ocupa diferite functii etc.

In ceea ce priveste politica cetateniei , aceasta este divizata in doua grupe “jus sanguinis” si “jus soli” . Prima dintre cele doua presupune acordarea cetateniei pe baza etnicitatii si este legatna de conceptul de stat national,comun pe teritoriul continentului european. Cea de a doua “jus soli” acorda cetatenia oricarei persoane nascute pe teritoriul unui stat , o politica practicata in multe tari precum cele apartinanad continentului american.

Legea cetateniei romane reglementeaza modurile de dobandire cat si cele de pierdere a cetateniei, stabilind conditiile si procedura dupa care se realizeaza. Pentru dobandirea cetateniei, in general se foloseste sistemul: jus sangvinis (dreptul sangelui).Conform sistemului jus sangvinis copilul devine cetatean roman daca se naste din parinti care, amandoi sau numai unul are cetatenie romana.

Modalitati de dobandire a cetateniei romane :

A. Prin naştere

Copiii născuţi pe teritoriul României, din părinţi cetăţeni români, sunt cetăţeni români.

conform sistemului jus sangvinis. De asemenea copilul nascut dintr-un parinte cetatean roman si unul strain sau fara cetatenie este desemnat tot cetatean roman. In aceste cazuri teritoriul unde s-a nascut sau unde domiciliaza unul sau ambii parinti, nu influienteaza, cetatenia copilului.

Sunt, totodata, cetăţeni români ,copii care s-au născut în străinătate şi ambii părinţi sau numai unul dintre ei are cetăţenia română.

Nu in ultimul rand, copilul găsit pe teritoriul statului român este cetăţean român, dacă nici unul dintre părinţi nu este cunoscut. Aceasta masura este necesara deoarece este nevoie de stabilirea starii civile a copilului, de eliberarea unui certificat de nastere, etc. Solutia a fost instituita tot pe principiul jus sangvinis, prezumandu-se ca cel putin unul din parinti a fost cetatean roman. In cazul in care filiatia copilului gasit pe teritoriul Romaniei a fost stabilita inainte ca acesta sa implineasca varsta de 18 ani, fata de ambii parinti, iar acestia sunt de cetatenie straina el pierde cetatenia romana. Acest lucru se intampla si in cazul in care filiatia copilului gasit a fost stabilita numai fata de un parinte cetatean strain, iar celalalt parinte a ramas necunoscut.

B. Prin adopţie

Conform legii cetatenia romana se dobandeste de catre copilul cetatean strain sau fara cetatenie, prin adoptie, daca adoptatorii sunt cetateni romani sau, atunci cand adoptia se face de catre o singura persoana, daca acesta este cetatean roman, iar adoptatul nu are varsta de 18 ani.

In cazul in care numai unul dintre adoptatori este cetatean roman atunci cetatenia va fi hotarata de comun acord de catre adoptatori.In caz de dezacord va decide instanta de judecata in functie de interesul adoptatului.

Adoptia unui copil strain de catre cetateni romani se face numai cu incuviintarea unei autoritati statale, deoarece cetatenia prin adoptie este o problema de stat.

În cazul declarării nulităţii sau anulării adopţiei, copilul care nu a împlinit vârsta de 18 ani este considerat că nu a fost niciodată cetăţean român, dacă domiciliază în străinătate sau dacă părăseşte ţara pentru a domicilia în străinătate.

În cazul desfacerii adopţiei copilul care nu a împlinit vârsta de 18 ani pierde cetăţenia română pe data desfacerii adopţiei, dacă acesta domiciliază în străinătate sau dacă părăseşte ţara pentru a domicilia în străinătate.