Aspecte Legislative Cuprinse în Noul Cod Civil cu Privire la Dreptul de Proprietate Privată

1.Noțiuni introductive cu privire la dreptul de proprietate privată

Prin noua reglementare se regăsesc la nivel normativ o serie de drepturi reale care, deși erau și anterior recunoscute în literatura de specialitate, nu erau formalizate la nivelul Codului civil. Astfel, a fost reglementat, la nivel normativ, dreptul de superficie. De asemenea, au fost introduse în enumerarea drepturilor reale și drepturile reale care constituie modalități de exercitare a dreptului de proprietate publică, care erau prevăzute în legi speciale.

Într-o societate organizată pe baza principiilor economiei de piață, importanța dreptului de proprietate se amplifică, frecvența actelor juridice civile referitoare la acest drept fundamental și litigiile în acest domeniu crescând considerabil .Privită sub alt aspect această problematică, prevede că circulația bunurilor imobile, în această categorie intrând terenuri și construcții, și a bunurilor mobile ce constituie obiecte ale dreptului de proprietate, drept ce aparține persoanelor juridice și persoanelor fizice, se realizează prin intermediul a două modalități: prin acte juridice civile ale căror efecte se produc în timpul vieții acestor persoane participante la încheierea lor și prin transmisiune succesorală cu efecte după moartea titularului bunurilor.

Pentru a reuși să înțelegem aceste noțiuni, trebuie să specificăm baza de la care provin toate aceste informații, și anume că în cadrul relațiilor sociale se construiesc anumite legături și se stabilesc anumite relații de muncă, în cadrul cărora se produc bunuri sau alte obiecte necesare, care sunt însușite. Atribuirea, însușirea de către oameni a diferitelor bunuri ale naturii, cu ajutorul a diferitelor forme sociale, se numește proprietate. Astfel, proprietate este un raport social. Într-un anume proces de dezvoltare a societății, proprietatea privită ca raport social, se transformă în drept de proprietate.

Conținutul dreptului de proprietate face referire la conturarea deținătorilor acestui drept. A fi proprietarul unui bun, înseamnă a avea este acel drept real care conferă titularului dreptul de a întrebuința bunul potrivit naturii ori destinației sale, de a-l folosi și de a dispune de el în mod exclusiv și perpetuu, în cadrul și cu respectarea legislației în vigoare. Drept apărat de Constituția României, Codul civil și diverse legi. Potrivit art. 480 din Codul civil “proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege”. Art. 135 al Constitutiei stabilește că proprietatea este publică sau privată. Proprietatea privată, este, în condițiile legii, inviolabilă. Noțiunea de proprietate se extinde atât asupra lucrurilor corporale (proprietate mobiliară sau imobiliară) cât și a celor necorporale (proprietatea intelectuală, proprietatea numelui etc.). Atributele proprietății: dreptul de a te servi de lucru; dreptul de folosință, de fructe și venituri; dreptul de a dispune de lucru.

Așadar formele dreptului de proprietate se împart în prorietate publică și proprietate privată, iar dreptul de proprietate publică și privată este cel mai important drept subiectiv civil de natură patrimonială, care are conținut economic, ce este evaluabil în bani.

Dintre toate drepturile pe care o persoană le poate avea asupra unui lucru, cel mai complet este dreptul de proprietate pentru că el oferă titularului său, exercițiul tuturor facultăților, tuturor prerogativelor pe care legea le cunoaşte. Dreptul de proprietate este acel drept real în virtutea căruia titularul dreptului, persoană fizică sau juridică, este îndreptățită să posede, să folosească și să dispună de un lucru în mod exclusiv și absolut, prin putere proprie și în interes propriu, însă

în limitele determinate de lege.

1.1 Caracterele dreptului de proprietate privată

Proprietatea privată aparține particularilor și beneficiază de un regim juridic de vocație egal cu proprietatea publică. Dreptul de proprietate privată este acel drept patrimonial real, care conferă titularului dreptului exercitarea asupra lucrurilor a posesiei, folosinței și a dispoziției, în mod exclusiv, absolut și perpetuu, prin putere proprie și în interes propriu, în limitele impuse de lege .

Caracterele dreptului de proprietate privată sunt:

• caracterul absolut- dă proprietarului dreptul de a atrage „întrega utilitate economică” pe care acesta i-o poate oferi. Î n realizarea acestui scop, proprietarul are dreptul de a face acte materiale de folosință și de consumație, precum și de a face acte de dispoziție cu privire la soarta juridică a lucrului: să-l vanda, să-l închiereze, să-l distrugă, etc.

• caracterul exclusiv al dreptului de proprietate privată conferă titularului dreptul de a opune dreptul sau oricarei persoane ce intră în contact cu lucrul său.

• caracterul patrimonial real rezultă din faptul că acest drept are conținut economic, se poate evalua în bani și se naște în legatură cu anumite lucruri asupra cărora titularul își poate exercita acțiunile sale fără a fi nevoie de intervenția altei persoane.

• caracterul perpetuu al dreptului de proprietate privată reiese din faptul că acest drept nu se stinge, nu încetează nicioadată, atâta timp cât există lucrul.

• caracterul individual și social al dreptului de proprietate privată rezultă din faptul că legea recunoaște tuturor persoanelor, fizice sau juridice, dreptul de a dobândi în proprietate bunurile necesare în vederea satisfacerii oricăror nevoi.

• caracterul alienabil al dreptului de proprietate privată conferă titularului dreptul de a înstraina bunul potrivit cu interesele sale.

• dreptul prescriptibil este dreptul de proprietate sub aspect achizitiv, în sensul că proprietatea privată se poate dobândi prin uzucapiune.

• caracterul sesizabil înseamnă că bunurile mobile și imobile care formează obiectul dreptului de proprietate privată pot fi urmarite de creditori în vederea realizării creanțelor pe care le au împotriva proprietarilor debitori, lucru ce rezultă din dispoziția art. 1718 Cod civil: oricine este obligat personal, este tinut a indeplini indatoririle sale cu toate toate bunurile sale, mobile sau imobile, prezente și viitoare, iar în continuarea, articolului 1719 precizează că: „Bunurile unui debitor servesc spre asigurarea comună a creditorilor săi”bunurile sale, mobile sau imobile, prezente și viitoare, iar în continuarea, articolului 1719 precizează că: „Bunurile unui debitor servesc spre asigurarea comună a creditorilor săi” Cod civil.