Teoria Haosului

Se considera ca teoria haosului se bazeaza pe o paradigma. Incepand cu Newton si alti mari oameni de stiinta, matematicieni, fizicieni, toti specialistii perioadei mecaniciste s-au bazat pe idea ca lumea este uniforma, este ordonata si principial predictibila. Se presupunea, ca exista si poate fi gasita o lege universala si cu o conditie initiala sa putem prezice viitorul. Aceasta este premiza de la care se pleaca spre a cunoaste realitatea pe timpul lui Newton si care ulterior a devenit un mod de gandire pe care il avem fara sa stim, mai mult sau mai putin, cu totii.

Insa, cand ne uitam in jur, la scara pe care o percepem, putem spune ca natura de fapt inseamna dezordine, intampalre, neregulat.

Am fost invatati sa reducem natura la un model. In cazul Teoriei haosului, acest model este un sistem dinamic. Daca studiez un fenomen vreau mai intai sa gasesc o regula, ce poate sa descrie modul in care evolueaza fenomenul si apoi alegem o conditie initiala. Avand aceste doua elemente putem alcatui un sistem dinamic si deci spunem ca am atasat un model fenomenului studiat. Aceasta este modul in care se lucreaza in matematica si in fizica. Alegem o ecuatie si folosim o conditie initiala pentru a vedea cum evolueaza in timp solutiile ecuatiei.

In cadrul acestui concept de uniformitate, reproductibilitate, totul avea la baza ideea de liniaritate.

Neliniaritatea a fost inlaturata, deoarece, in general, ecuatiile neliniare si sistemele de ecuatii neliniare nu pot fi rezolvate usor, nu se pot gasi intotdeauna solutii analitice. De aceea, s-a format treptat o atitudine ce a devenit "de bun simt": simplificarea lucrurilor prin alegerea unor modele liniare (neglijarea aspectelor neliniare ce pareau a fi doar aproximatii mai fine ale fenomenului deja surprins de aspectul liniear).

In scoli, in general, s-a introdus idea ca ecuatiile neliniare sunt niste exceptii, De fapt, nu este asa. Teoria haosului porneste de la ideea ca trebuie sa cautam in natura termeni contrarii, tensiunea generata de contradictii, de cumulare si relaxare, de invatare si uitare etc. Natura "lucreaza neliniar" si implicit haotic. De exemplu, o mica intarziere a autobuzului de dimineata poate sa strice intreg programul din aceeasi zi ( o adevarata catastrofa).

Liniaritatea este ca un labirint in care poti sa gasesti o lege, pe cand neliniaritatea este ca un labirint care-si tot schimba configuratia. Cei ce intra in labirint nu stiu niciodata cum va arata sau cum se va schimba drumul pe care pornesc.

Henri Poicare a fost cel care a pus bazele acestui concept. In 1885, regele Oscar al II-lea al Suediei si Norvegiei, a pus un premiu pentru cel care va reusi sa gaseasca o solutie in stabilitatea sistemului solar, adica sa gaseasca raspuns la intrebarea: sunt sau nu stabile orbitele planetare in timp? Acest premiu a fost castigat, 4 ani mai tarziu, de catre H. Poincare, dar nu pentru ca a gasit o solutie acestei probleme, ci pentru ca a introdus diferite concepte si schimbari de perspectiva in matematica.

La inceput, Teoria haosului a fost ca un laborator in care s-au adunat cunostinte din diferite stiinte, in care matematicienii si fizicienii, sociologi, isi puneau aceleasi probleme si cautau metode pentru a rezolva probleme comune.

Unealta cu care pleaca la drum Teoria haosului apeleaza la un sistem dinamic, adica o regula si o conditie initiala. Aceasta regula, care este un sistem de ecuatii diferentele, impreuna cu conditia initiala poate sa ne dea o imagine despre ceea ce se va intampla in viata.