Victimologie

Capitolul 1. Introducere în victimologie

1.1. Definirea conceptului de victimologie

Victimologia reprezintă o ramură specializată a criminologiei care se ocupă cu studiul riscurilor de victimizare, relaţiile dintre autor şi victimă, caracteristicile victimelor, acţiunea de denunţare a victimelor sau dimpotrivă de renunţare la denunţ şi rolul victimelor într-un proces penal cu accent pe mărturia lor care ajută la rezolvarea cazurilor .

Recunoaşterea victimologiei ca o ramură a criminologiei se datorează în special interesului ridicat pe care sisteml justiţiei penale îl are faţa de victime în vederea stabilirii unor despăgubiri corecte faţă de acestea.

De asemenea victimologia poate fi văzută şi ca o materie ştiinţifică multidisciplinară ce studiază ansamblul victimizărilor de natură penală din dublă perspectivă, una socială şi alta individuală, cu scopul de a identifica posibilităţile de reparaţie materială şi psiho-socială pentru victimă şi de a restabili ordinea publică în scopul prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni.

Termenul de victimologie a fost utilizat pentru prima dată în anul 1948, de F. Wetham, un specialist american, în lucrarea intitulată The Show of Violence. Conscrarea acestei discipline se datorează criminologului canadian E. Fattah în lucrarea sa La victime est-elle coupable?, publicată în 1971 .

1.2. Victima- obiect de studiu al victimologiei

Victima reprezintă persoana care fie individual, fie colectiv, a suferit un prejudiciu, în mod deosebit un atentat la integritatea sa fizică sau mentală, o pierdere materială, o suferinţă morală sau un atentat grav la drepturile fndamentale, ca urmare a unor acţiuni sau omisiuni care încalcă legea penală ori constă în încălcări ale reglementărilor internaţionale recunoscute în materia drepturilor omului .

Perspectiva ştiinţifică din care este studiată victima în victimologie este foarte extinsă. Astfel, victima este obiectul de studiu şi al victimologiei şi nu numai al dreptului penal şi al dreptului procesual penal.

Nu orice persoană poate fi considerată o victimă. Spre exemplu, nu poate fi condiderată victimă infractorul ce a fost surprins în timpul actului de furt, a fugitt de organele de poliţie, iar după ce este somat să oprească este împuşcat în picior. De asemenea, nu este o victimă persoana care şi-a dat acordul în prelabil la suportarea agresiunii.

Statutul de victimă a unei persoane nu depinde de statutul pe care îl are agresorul său, nici de faptul că acesta este cunoscut sau nu sau dacă mai are antecedente penale sau nu, precum şi nici de faptul dacă agresorul are o relaţie afectivă ori familială cu victima sa .

1.3. Factori victimologici

Vicimologia a apărut ca o consecinţă datorată preocupării descoperirii circumstanţelor în care infractorii trec la comiterea faptelor. Din acest motiv s-a încercat evidenţierea acelor circumstanţe care privesc victima şi care au un rol în pornirea comportamentului infracţional.

Conform autorului Sergiu Bogdan factorii victimogeni reprezintă acele circumstanţe bio-psiho-sociale care privesc victima şi în prezenţa cărora creşte posibilitatea de victimizare a une persoane. Pe baza studiilor de specialitate se pot identifica mai multe categorii de factori cu risc victimal, cum ar fi: factori individuali, factori sociali, factori psihologici, inlusiv factori de mediu.

Prima categorie de factori sunt strâns legaţi de comportamentul victimei, de personalitatea acesteia şi de anumite situaţii particulare în care aceasta se află din proprie voinţă.

Trăsăturile de personalitate ca egoismul, ambiţia, lăcomia, precum şi temperamentul sau caracterul pot încadra o persoană drept potenţială victimă. Adesea, aceste aspecte sunt exploatate de către agresori deoarece le este mult mai uşor din cauza izolării sociale în care s-a complăcut victima. Trăsăturile de personalitate precum altruismul şi altele considerate bune sunt şi acestea speculate de către infractori deoarece în multe situaţii aceştia se prefac că e află în nevoie şi solicită ajutor respectivelor persoane, de care profită mai apoi fie material, fie moral.

1. Bogdan Sergiu, Criminologie, Editura Universul Jurudic, Bucureşti, 2009;

2. Cercel Ana Maria Cristina , Criminologie, Editura Universul Jurudic, Bucureşti, 2009;

3. Scripcaru Călin, Precis de criminologie clinică, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2009.

Legislaţie:

1. Rezoluţia nr. 34-40/1983 a Adunării Generale a ONU.