Organizațiile Criminale

Definirea conceptului de organizaţie criminală

1.1”Crimă organizată” sau „organizarea crimei”?

Unii specialişti neagă existenţa unei organizaţii naţionale a crimei. Autorica Daniel Bell, John Coublin sau Francis Janni indică existenţa unor grupuri deinfractori care vin in conflict atunci când săvârşesc infracţiuni într-un anumitteritoriu. De = asemenea se neagă realitatea unui model de organizare formală agrupului.

Opiniile cum ar fi că organizaţiile criminale secrete nu sunt organizaţiiformale de tipul corporaţiilor de afaceri, ci sunt sisteme sociale tradiţionale,organizate pe baza valorilor culturale ce nu au nimic în comun cu calităţilebirocraţiei moderne sau cum că aceste organizaţii seamănă cu o întreprindere sau oconspiraţie străină, etnică, au fost dezbătute intens, mai ales după anii ’20 aisecolului nostru.

Opiniile rămân împărţite, cu toate acestea se consideră că ”crimaorganizată” sau „organizarea crimei” desemnează concepte şi realităţi diferite acăror rezolvare are nunumai o relevanţă teoretică, ci şi implicaţii practice înstrategia de prevenire şi combatere a criminalităţii.

„Organizarea crimei” diferă de ”crima organizată” deoarece:

▪ structura ierarhică rigidă este înlocuită de un sistem interrelaţional flexibil şi eficient

▪ nu întotdeauna violenţa este cea mai bună cale de înlăturare a persoanelor incomode(ex.: schimburi de funcţie)

▪ infiltrarea în sferele de decizie nu este necesară, infractorii înşişi se află în aceste sfere.

▪ prejudiciul social este cu atât mai mare cu societatea este puţin conştientă că”organizarea crimei” se repercutează în mod catastrofalasupra nivelului său de trai.

1. 2 Definiţia organizaţiei criminale.

În contextul marilor schimbări politice şi sociale contemporane, aldezechilibrelor internaţionale şi al proceselor tensionate determinate de acestea,noile forme de criminalitate au luat o amploare deosebită mai ales în ţările aflate întranziţie la economia de piaţă.

O organizaţie criminală, prin modul său de structurare, flexibilitatea şideosebita capacitate de infiltrare în zonele vitale ale politicului şi economicii, prinîntinderea sa mondială rapidă, prin recursul necondiţionat la violenţă, corupţie şi şantaj, reprezintă un pericol direct şi de mare actualitate, o sfidare la adresasocietăţii mondiale.

Definiţia:- însemnul de organizaţie criminală semnifică activităţile infracţionale ale unor grupuri constituite pe principii conspirative, în scopul obţinerii unor importante venituri ilicite la cote deosebit de ridicate.

Codul lor moral presupune un deosebit simţ al demnităţii individuale şi pretinde o tăcere liber consimţită în problemele secrete. Acest sistem dăinuie defoarte mult timp şi este respectat cu rigurozitate. Specificul local a fost dăltuit de-alungul secolelor ca efect al rezistenţei la umilinţele provocate de cuceritorii străini,de guvernările locale rapace şi de jaful bandelor de răufăcători autohtoni.

În concepţia Interpol-ului,organizaţiile criminale ar putea fi împărţite în patru mari grupe distincte:

a) Familiile mafiei, constituite pe structuri ierarhicestricte, norme interne dedisciplină, un cod de conduită şi o diversitate mare de activităţi ilicite ( familiileitaliene, americane, columbiene )

b) Organizaţiile profesionale a căror membrii se specializează în una sau două

tipuri de activităţi criminale ( furtul şi traficul de maşini furate, răpiri de persoane )

c) Organizaţii criminale constituite pe criterii tehnice, care sunt rezultatul unorîmprejurări specifice precum închiderea graniţelor, circulaţia dificilă pestefrontiere, expansiunea geografică ( triadele, yakuza, jamaicanii ).

d) Organizaţii teroriste internaţionale care practică asasinatul, deturnarea deavioane, răpirea de persoane etc., sub diferite motivaţii politice, militare, religioasesau rasiale.

Caracteristici

Spre deosebire de acţiunile unor indivizi care, ocazional, se asociazăpentru a comite infracţiuni , o organizaţie criminală constituie o asociaţiepremeditată, concepută până la cele mai mici detalii în ceea ce priveşterolul şimodul de acţiune al celor ce o constituie. Efectele sale: secătuirea puterii societăţii,ameninţarea stabilităţii guvernării, determinarea creşterilor taxelor, periclitareasecurităţii individuale şi colective, controlul exercitat asupra sindicatelor şiinfluenţele asupra structurilor de putere politică şi economică.

În varianta clasică a unei organizaţii criminale pot fi o serie de trăsături specifice:

a)STRUCTURA – membrii reţelei au sarcini şi responsabilităţi în funcţie depregătirea şi abilitatea specifică a fiecăruia. Însă şi structura se caracterizează prinierarhie strictă şi autoritate.

O organizaţie criminală implică coordonarea unui număr de persoane în planificarea şi execuţia actelor ilegale.

Conform teoriei lui Donald R. Cressy, organizaţiile criminale dispun de o structurăşi organizare formală, chiar birocratică care se prezintă astfel:

b) ERMETISM SI CONSPIRATIVITATE. Această trăsătură derivă atât din vechea origine socio-culturală a fenomenului cât şi din necesităţi obiective determinate de nevoia de autoprotecţie, de evitare a penetrării propriilor rânduri de către

organismele abilitate prin lege.

Într-o altă opinie avizată, pericolul grav pe care îl reprezintă acesteorganizaţii criminale derivă din subcultura sa arhaică, mult mai interiorizată şi maibogată, tradusă din selectarea riguroasă a recruţilor şi din capacitatea de fier de aimpune membrilor săi reguli neiertătoare de conduită care sunt fără excepţierespectate.