1.1. FUNDAMENT ŞTIINTIFIC
Descoperirea acidului dezoxiribo-nucleic (ADN), a condus la înţelegerea conceptului de ereditate şi ulterior la identificare, prin decodarea informaţiilor genetice pe care molecula de ADN le are în componenţă. Acesta are celulă moleculară şi este conţinută în toate celulele vii ale organismelor.
Prima prezentare a structurii ADN s-a făcut în anul 1950 de către James Waston şi Francis Crick. Molecula de ADN este foarte mare , fiind compusă din patru tipuri de nucleptite – adenina, citozina, guanina si timina care se pot aranja numai în următoarea formulă: A - T şi G - C, pe o bandă dublă, răsucită, care a fost denumită convenţional ,, dublă elice “.
Procesul de identificare a unei persoane începe în momentul cînd acesta lasă la locul infracţiunii o urmă biologică care conţine, în mod necesar, material genetic (ADN). Urmează prelevarea probei de către criminalist, urmată de analiza de laborator, care are drept punct terminus, traducerea materialului genetic într-un cod, cu formulă unică, irepetabilă, specifică unui singur purtător al acestei informaţii genetice.
Singurere celule din corpul uman fară ADN sunt ,,globulele rosii” prezente în sângele uman. Totuşi sângele uman este compus şi din alte molecule, iar probabilitatea ca la locul infracţiunii să nu se găsească molecule fară ADN, este nulă .
Sub raportul valorii de identificare, specialiştii geneticieni clasifică urmele biologice în trei categorii:
A. Probe cu un înalt grad de precizie în identificarea profilului ADN :
- sângele, lichidul seminal care, chiar dacă nu conţine spermă, are suficient material pentru efectuarea analizelor ADN, indiferent de pe ce tipuri de obiecte este recoltată : ţigări fumate, periuţe de dinţi, muştucuri ale ţigărilor de foi, măşti, vesela, gumă de mestecat, timbre şi plicuri poştale.
B. Probe cu potenţial în definirea profilului ADN :
- fluidul vaginal (în cazul infracţiunilor de viol poate conţine un amestec de celule, provenind de la ambele părţi care pot fi analizate separat); secreţiile nazale, părul (numai părul smuls are valoare pentru analizele nucleare ADN, atît timp, cît ADN-ul este cuprins numai în celulele ce înconjoară rădăcina); bucăţi de carne, celule ale pielii; urina; părţi de corp; oase (măduvă osoasă poate fi analizată chiar şi în cazuri de descompunere avansată).
C. Probe cu potenţial în analizele ADN motocondrial
- orice probe care nu se pretează la alte analize, pot fi examinate prin analize ADN mitrocondriale.
1.2. PARTICULARITĂŢI ALE CERCETĂRII
LA FAŢA LOCULUI
De regulă în linii mari, cercetarea urmelor apte să servească la identificări genetice, parcurge aceleaşi etape tehnice, tipice urmelor biologice (sînge, spermă, salivă), de la descoperire la fixare fotografică, desenare şi ridicare. În acest mod se impun precauţii suplimentare .
Obiectele sau suporturile purtătoare de urme biologice care se ridică în vederea analizării ADN, vor fi verificate pentru a fi puse în evidenţă alte urme importante, cum ar fi urmele papilare.
Pentru fiecare probă se va folosi un tip special de recipient, care să ofere o conservare optimă şi un transport sigur. Sîngele lichid, fragmentele osoase, organele şi ţesuturile se containerizează şi se refrigerează pentru a fi transportate în condiţii optime. Spre deosebire de sîngele colectat lichid, petele de sînge aflate pe obiecte, vor fi uscate înainte de a fi împachetate şi trimise laboratorului. Părul trebuie colectat cu grijă pentru a evita ruperea tijei sau atingerea rădăcinii, furnizoare de informaţie genetică.
UNIVERSITATEA SPIRU HARET
FACULTATEA DE DREPT ŞI ADMINISTRAŢIE PUBLICĂ
BUCUREŞTI
MASTERAT: STIINTE PENALE
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
