Standardul Internațional de Contabilitate IAS 40 Investiții Imobiliare

Cap. I

Noțiuni generale privind IAS 40 „Investiții imobiliare”

1.1. Definiții

Investițiile imobiliare sunt reprezentate de proprietățile imobiliare (terenuri sau construcții) deținute de entitate pentru a fi închiriate sau pentru a majora valoarea capitalului. Sunt incluse aici acele proprietăți imobiliare pentru care entitatea deține titluri de proprietate sau cele deținute în baza unui contract de leasing financiar.

Investiţia imobiliară este acea proprietate imobiliară (un teren sau o clădire –sau parte a unei clădiri – sau ambele) deţinută (de proprietar sau de locatar, în baza unui contract de leasing financiar) mai degrabă în scopul închirierii sau pentru creşterea valorii capitalului sau ambele, decât pentru:

• a fi utilizată în producţia de bunuri, prestarea de servicii sau în scopuri administrative

• a fi vândută pe parcursul desfăşurării normale a activităţii.

Proprietăţi imobiliare utilizate de posesor sunt proprietăţi deţinute (de proprietar sau locatar în baza unui contract de leasing financiar) pentru a fi utilizate în producţia de bunuri, prestarea de servicii sau în scopuri administrative.

Valoarea justă este suma la care poate fi tranzacţionat un activ, de bunăvoie, între părţi aflate în cunoştinţă de cauză, în cadrul unei tranzacţii în care preţul este determinat în mod obiectiv.

Costul este valoarea numeralului sau a echivalentului de numerar plătite sau valoarea justă a celeilalte contraprestaţii date pentru a dobândi un activ la momentul achiziţiei sau construcţiei sale.

Valoarea contabilă este valoarea la care un activ este recunoscut în bilanţ.

1.2. Obiectivul și aria de aplicabilitate

Obiectivul IAS 40 este de a prezenta tratamentele contabile specific recunoașterii și evaluării investițiilor imobiliare și cerințele de prezentare a informațiilor necesare utilizatorilor în luarea deciziilor.

Acest standard trebuie aplicat la recunoaşterea, evaluarea şi prezentarea investiţiilor imobiliare.

Printre altele, acest standard se ocupă de evaluarea, în situaţiile financiare ale unui locatar, a investiţiei imobiliare deţinute în baza unui contract de leasing financiar, precum şi cu evaluarea, în situaţiile în situaţiile financiare ale unui locatar, a investiţiei imobiliare dată în leasing, în baza unui contract de leasing operaţional. În schimb nu se ocupă de alte aspecte ce sunt acoperite de IAS 17, Leasing, incluzând:

• clasificarea operaţiunilor de leasing că leasing financiar sau operaţional;

• recunoaşterea venitului realizat din leasing, aferent investiţiei imobiliare (a se vedea de asemenea IAS 18, Venituri din activităţi curente);

• evaluarea proprietăţii imobiliare deţinute în baza unui contract de lessing operaţional, în situaţiile financiare ale unui locatar;

• evaluarea proprietăţilor imobiliare închiriate în baza unui contract de leasing financiar în situaţiile financiare ale unui locatar;

• contabilitatea tranzacţiilor de vânzare şi de leaseback;

• prezentarea informaţiilor cu privire la leasing financiar şi leasing operaţional.

Acest Standard nu este aplicabil pentru:

• active biologice ale terenului, aferente activităţii agricole (a se vedea IAS 41, Agricultură);

• concesiuni miniere, prospecţiuni şi extracţie de minereu, petrol, gaze naturale şi resurse naturale neregenerabile similare.

1.3. Alte noțiuni privind standardul

Recunoaștere

Investiţiile imobiliare trebuie recunoscute ca activ când, şi numai atunci când:

• este probabil că beneficii economice viitoare aferente investiţiei imobiliare să fie generate către întreprindere;

• costul investiţiei imobiliare poate fi evaluat în mod credibil.

Evaluarea inițială

Pentru a determina dacă un element îndeplineşte primul criteriu de recunoaştere, o întreprindere trebuie să stabilească gradul de certitudine aferent fluxului de beneficii economice viitoare, pe baza dovezilor disponibile de la momentul recunoaşterii iniţiale. Cel de-al doilea criteriu de recunoaştere, de regulă, îndeplinit cu uşurinţă, deoarece tranzacţia de schimb care evidenţiază cumpărarea activului identifica şi costul acestuia.

Universitatea „Ștefan cel Mare”, Suceava

Facultatea de Științe Economice și Administrație Publică