Riscul de Credit

Capitolul 1: Delimitări conceptuale privind noţiunea de risc

1.1.Delimitări conceptuale privind noţiunea de risc în general, riscul bancar şi riscul de credit

Orice organizaţie cu profil economic sau financiar se conduce după un statut propriu, care consfinţeşte sfera de activitate şi care, în mod direct, îi defineşte personalitatea şi specificul afacerilor de care se ocupă. Aceste organizaţii şi instituţii au ceva specific, dar au şi ceva comun, şi acest “ceva” comun este obiectivul de a-şi finalize acţiunile proprii cu profit.

În această categorie intră şi băncile, activitatea lor specifică constând în atragerea de disponibilităţi de pe piaţă, care, împreună cu capitalul propriu, să fie plasate în afaceri profitabile. Aceasta presupune că băncile vor fi în măsură să asigure preţul resurselor atrase de pe piaţă, cheltuielile de funcţionare proprii şi să obţină şi un profit convenabil.

Orice activitate bancară comportă şi un risc. De aceea, riscul există permanent, el însoţeşte ca o umbră toate afacerile băncii şi se produce sau nu, în funcţie de condiţiile care i se creează.

Cel mai simplu spus, riscul bancar este probabilitatea ca într-o tranzacţie să nu se obţină profitul aşteptat şi chiar să apară o pierdere.

Riscul bancar se poate spune că este un femonen care apare pe parcursul derulării operaţiunilor bancare şi care provoacă efecte negative asupra activităţilor respective, prin deteriorarea calităţii afacerilor, diminuarea profitului sau chiar înregistrarea de pierderi, afectarea funcţionalităţii băncii. Riscul bancar poate fi provocat în interiorul băncii de către clienţi sau din cauza mediului concurenţial extern.

Riscul de creditare: este riscul cel mai important dintre cele de pe piaţa produsului, el datorându-se deprecierii valorii, ca o consecinţă a falimentului sau nerambursării împrumutului.

Riscul de credit(“credit risk” sau”business risk”) este primul dintre riscurile bancare cu care se confruntă o instituţie financiară.

Riscul de creditare exprimă posibilitatea ca împrumutaţii sau emitenţii de titluri să nu-şi onoreze obligaţiile la scadenţă.

Pentru împrumutat, riscul de credit exprimă într-o formă mai largă, degradarea situaţiei financiare a acestuia. O mare varietate de motive legate fie de situaţia generală a economiei, fie de condiţiile afacerii împrumutatului, dintre care multe sunt imprevizibile şi afectează situaţia financiară a acestuia, pot contribui la riscul de credit.

Băncile gestionează acest risc prin:

- decizii echilibrate de creditare, prin care riscul creditului este corect apreciat;

- asigurarea unor debitori diverşi, aşa încât pierderile să nu fie concentrate în timp;

- cumpărarea de garanţii de la terţe părţi (asigurarea creditelor astfel ca riscul de faliment să fie total sau parţial transferat de la creditori).

În asumarea unui risc acceptabil, precum şi a unei datorii acceptabile, este important să se

înţeleagă modul în care acest risc poate fi micşorat la maximum. Aceasta presupune utilizarea unui sistem de investigare a tuturor componentelor de risc, care pot fi împărţite în două categorii:

- riscul tranzacţiei- se referă la diferite aspecte funcţionale ale riscului afacerii;

- riscul de credit- se referă la profitabilitatea afacerii.

Cele două categorii de risc se află într-o strânsă legătură şi ele trebuie să fie cunoscute pentru aprecierea riscului de ansamblu pe care îl implică creditul respectiv.

Riscul tranzacţiei acoperă nu numai natura, structura şi perioada de risc, dar şi implicaţiile juridice, politice, economice şi practice versus cel împrumutat.

Riscul de credit presupune asumarea de către bancă a riscului că la data scadenţei clientul va putea să-şi achite obligaţiile pe care le are faţă de bancă.

Banca trebuie să evalueze toate componentele versus clientul său, precum şi activitatea desfăşurată de acesta, în vederea stabilirii unei opinii prudente vizând posibilitatea de rambursare a creditului. Această opinie va trebui să ia în considerare nu numai o primă rambursare pentru plata obligaţiei, ci şi o posibilă sursă secundară de plată.

Niţu Ion- Managementul riscului bancar, Editura Expert, Bucureşti, 2000;

Benţe Corneliu- Gestiunea şi contabilitatea instituţiilor de credit, Editura , Oradea, 2011;

Dedu Vasile- Gestiune bancară, Editura Didactică şi Pedagogică, R.A.- Bucureşti, 1999;

Dedu Vasile- Gestiune şi audit bancar, Editura pentru Ştiinţe Naţionale, Bucureşti, 2001.

www.europa.eu

REFERAT LA DISCIPLINA

GESTIUNEA ŞI CONTABILITATEA INSTITUŢIILOR DE CREDIT