Război informațional

Razboiul informational este un domeniu in curs de definire, dar caruia i se acorda o atentie si resurse tot mai mari, date fiind progresele rapide ale tehnologiei informatiilor din ultimele decenii. In razboiul informational, informatia este deopotriva, resursa, tinta si arma.

Termenul de razboi informational a fost folosit pentru prima data in anul 1976, de catre analistul politico-militar american, Thomas P. Roma, care a constientizat faptul ca, in toata perioada Razboiului Rece, s-a desfasurat un „razboi invizibil”, mult mai subtil decat razboiul clasic. Potrivit aprecierii sale, razboiul informational reprezinta „totalitatea actiunilor la nivel tactic, operativ si strategic, desfasurate pe timp de pace, criza, escaladare a crizei si a conflictului, prin operatiuni specifice sau prin agresiuni informationale, care, pentru atingerea obiectivelor proprii, folosesc mijloace informationle”.

Printre primii care au incercat definirea acestui termen, se numara si Alvin Toffler, care, in lucrarea sa, Al Treilea Val, aparuta in S.U.A. in 1980, aprecia ca „pentru a ataca o natiune, se poate obstructiona fluxul informatiilor - taierea legaturii dintre sediul societatii multinationale si filialele sale din strainatate, ridicarea de bariere informationale in jurul ei etc.

In sens strict militar, razboiul informational cuprinde „operatii informationale desfasurate in perioadele de criza sau de conflict, in scopul atingerii unor obiective sau al influentarii unor anumite tinte”.

Caracteristicile Razboiului informational

Războiul informaţional determină ca „starea de război" şi „starea de pace" să nu mai aibă sens antinomic, întrucât are următoarele caracteristici generale:

• nu există graniţe clare între noţiunile de prieten/duşman, prieten / concurent, fapt ce creează dificultăţi în precizarea adversarilor;

• este un război continuu;

• absenţa unor frontiere de natură geografică şi/sau temporală;

• lipsa unor indicatori clari de avertizare;

• utilizarea unei tehnologii complexe, relativ ieftine şi larg răspândite, cu costuri relativ scăzute în raport cu rezultatele ce se pot obţine;

• multitudinea de ţinte, identificabile în toate domeniile de activitate socială;

• înlesnirea folosirii cu succes a războiului psihologic şi a propagandei, chiar şi în afara unui conflict armat;

• statele şi forţele armate nu au monopolul absolut asupra mijloacelor violente şi îndeosebi asupra „violenţei simbolice, informaţionale";

• la nivel naţional centrul de greutate strategic se mută, treptat, în domeniile bancar, financiar, energetic şi al sistemelor de distribuţie;

• infrastructura civilă devine cel mai important obiectiv, iar apărarea ei cu forţele convenţionale este problematică;

• este însoţit de noi mijloace de acţiune/influenţare care eludează puterea convenţională şi graniţele statelor;

• se pot obţine, cu costuri relativ scăzute, manipularea, efectul „bumerang" şi ştergerea deosebirilor dintre nivelurile de comandă;

• multe dintre aceste mijloace acţionează direct la nivelul comenzii şi al controlului, al voinţei de a acţiona, al informaţiei, precum şi asupra elementelor esenţiale ale infrastructurii statale;

• lipsa unor metode rapide de remediere a consecinţelor pe care le generează.

Formele razboiului informational

Razboiul de comanda sau control este varianta militara a razboiului informational, care exploateaza functiile informatiilor militare.

Razboiul electronic reprezinta ansamblul masurilor pentru neutralizarea sistemului de comanda sau control, comunicatii si informatii al adversarului sau inamicului, concomitent cu protejarea si mentinerea capacitatii de functionare a sistemului similar propriu.

Razboiul imagologic se refera la actiunile deliberate si concertate, desfasurate in timp de pace sau razboi, prin structuri specializate, pentru impunerea unei imagini publice negative a adversarului sau inamicului, simultan cu protejarea propriei imagini.

Razboiul informatic sau cibernetic actioneaza atat asupra structurii utilizate in preluarea si stocarea informatiilor, calculatoare independente, retele de calculatoare si programe folosite de acestea, prin sustrageri de informatii, introducerea de informatii false, alterari sau distrugeri de programe si chiar aducerea in stare de nefunctionare a calculatoarelor cu ajutorul virusilor informatici, cat si asupra informatiilor stocate prin alterarea continutului unor informatii ori prin stergerea unor informatii sau chiar baze de date.

Razboiul mediatic sau web este cel care tine de informatiile vehiculate exclusiv pe internet.

Razboiul psihologic reprezinta actiunile si mijloacele folosite pe baza unei strategii, in scopul constrangerii psihologice si zdruncinarii moralului fortelor si populatiei partii adverse, pentru a le convinge sa accepte conditiile impuse fara confruntare armata; razboiul virtual-care este purtat in spatiul realitatii virtuale.