Procedee de Calculație a Costurilor

INTRODUCERE

În literatura de specialitate contabilitatea de gestiune mai este denumită şi contabilitate managerială, contabilitate internă, analitică sau contabilitatea exploatării. Informaţiile oferite de contabilitatea de gestiune sunt destinate în exclusivitate celor ce asigură managementul firmei, facilitând luarea deciziilor referitoare la utilizarea corespunzătoare a resurselor, în vederea maximizării profitului.

În conformitate cu Legea Contabilităţii nr. 82/1991, sistemul de contabilitate aplicat în firmele din România este alcătuit din două subsisteme: contabilitatea financiară şi contabilitatea de gestiune. Această structură este o consecinţă a adaptării contabilităţii la cerinţele economiei de piaţă, în sensul de a se asigura pe de o parte transparenţa informaţiilor contabile necesare utilizatorilor externi, iar pe de altă parte confidenţialitatea datelor din gestiunea internă a firmei.

În funcţie de specificul activităţii desfăşurate, contabilitatea de gestiune trebuie să asigure, în principal, înregistrarea operaţiilor privind colectarea şi repartizarea cheltuielilor pe destinaţii, respectiv pe activităţi, secţii, faze de fabricaţie, centre de costuri, centre de profit, după caz, precum şi calculul costului de achiziţie, de producţie, de prelucrare al bunurilor intrate, obţinute, lucrărilor executate, serviciilor prestate, producţiei în curs de execuţie, imobilizărilor în curs etc. din unităţile de producţie, comerciale, prestatoare de servicii, financiare şi din alte domenii de activitate.

Conducerea contabilităţii de gestiune este obligatorie, în conformitate cu Legea contabilităţii nr. 82/1991, responsabilitatea organizării ei revine administratorului. Contabilitatea de gestiune se poate organiza fie utilizând conturi specifice, fie prin dezvoltarea conturilor din contabilitatea financiară, fie cu ajutorul evidenţei tehnico-operative proprii. Folosirea conturilor contabile, precum şi simbolizarea acestora se efectuează astfel încât sistemul de stocare şi de accesare a informaţiilor obţinute să fie flexibil şi să permită o gamă largă de opţiuni. Lista conturilor de gestiune este adaptată în funcţie de scopurile urmărite, respectiv: evidenţierea fluxurilor costurilor, determinarea costurilor aferente stocurilor, determinarea veniturilor ţi a rezultatelor in funcţie de activitatea care le generează, efectuarea de previziuni, etc.

Contabilitatea de gestiune furnizează informaţii necesare elaborării de rapoarte şi analize interne utilizate de managerii firmelor, în luarea deciziilor. Cerinţele de prezentare şi analiză a informaţiilor oferite de gestiune nu sunt limitative. La organizarea contabilităţii de gestiune se va urmării ca informaţiile obţinute să satisfacă atât necesităţile de informare existente, cât şi pe cele în continuă schimbare.

Procedeele şi tehnicile utilizate în contabilitatea de gestiune se stabilesc în funcţie de caracteristicile calitative ale informaţiilor cerute de utilizatori, precum şi de particularităţile activităţii desfăşurate.

În Legea contabilităţii nr. 82/1991 se specifică faptul că “societăţile comerciale, societăţile/companiile naţionale, regiile autonome, institutele naţionale de cercetare şi dezvoltare, societăţile cooperatiste şi celelalte persoane juridice cu scop lucrativ, au obligaţia să organizeze şi să conducă contabilitatea proprie, respectiv contabilitatea financiară, potrivit prezentei legi, şi contabilitatea de gestiune adaptată la specificul activităţii”. Obiectul contabilităţii de gestiune îl constituie reflectarea analitică a unor procese interne ale firmei, care generează transformări cantitative şi calitative ale patrimoniului.Contabilitatea de gestiune preia cheltuielile din contabilitatea financiară, care determină şi analizează rezultatul în mod global, în funcţie de natura cheltuielilor şi veniturilor.

Aşa cum prevede Legea contabilităţii nr.82/1991, prin intermediul contabilităţii de gestiune, firmele pot obţine informaţii care să asigure o gestionare eficientă a patrimoniului, respectiv:

- informaţii legate de costul bunurilor, lucrărilor, serviciilor, pentru persoanele juridice care desfăşoară activităţi de producţie, prestări servicii, precum şi de costul bunurilor vândute, pentru firmele care desfăşoară activitate de comerţ.

- informaţii care stau la baza bugetării şi controlului activităţii de exploatare.

- informaţii necesare analizelor financiare în vederea fundamentării deciziilor manageriale privind conducerea activităţii interne.

- alte informaţii impuse de realizarea unui management performant.

Specific contabilităţii de gestiune româneşti este faptul că problematica contabilităţii de gestiune este centrată pe calcularea costurilor şi rezultatelor analitice. De asemenea, în cadrul modelului de contabilitate de gestiune adoptat în România, lipseşte obiectivul privitor la gestiunea stocurilor, obiectiv realizat, însă, prin contabilitatea financiară.

Contabilitatea de gestiune se bucură de o reglementare mai flexibilă decât contabilitatea financiară potrivit art. 1 din Legea Contabilităţii deoarece se adaptează la specificul activităţii entităţilor productive. Cu toate acestea, există o serie de prevederi legislative cuprinse în reglementări normative interne şi internaţionale cu aplicabilitate şi în România.

PLANUL LUCRĂRII

Metodele şi procedeele de calculaţie a costurilor din cadrul contabilităţii de gestiune utilizează conceptele prezentate în continuare.

- Costul de achiziţie al unui bun este egal cu preţul de cumpărare, taxele nerecuperabile, cheltuielile de transport-aprovizionare şi alte cheltuieli accesorii necesare pentru punerea în stare de utilitate sau intrarea în gestiune a bunului respectiv.

- Costul de producţie al unui bun cuprinde: costul de achiziţie al materiilor prime şi materialelor consumate, celelalte cheltuieli directe de producţie, precum şi cota cheltuielilor indirecte de producţie determinate raţional ca fiind legate de fabricaţia acestuia.