Prezentarea politicilor contabile

Previzualizare referat:

Extras din referat:

Conform SSAP 13 Accounting for Research and Development (revizuit in 1989), costurile de cercetare pura si aplicata trebuie recunoscute drept cheltuieli. Costurile de dezvoltare pot fi recunoscute ca active daca sunt indeplinite cinci criterii stricte referitoare la: (i) existenta unui proiect definit, (ii) posibilitatea identificarii costurilor, (iii) fezabilitatea tehnica si viabilitatea comerciala a proiectului, (iv) rentabilitatea proiectului si (v) suficienta mijloacelor pentru a-l dezvolta si a-l lansa pe piata. Activitatea de dezvoltare se limiteaza la folosirea cunostintelor stiintifice si tehnice pentru obtinerea de noi materiale, produse sau procese sau pentru imbunatatirea celor existente, anterior inceperii productiei comerciale. In raportul sau anual 2004, GlaxoSmithKline apreciaza ca, odata cu trecerea la IFRS, costurile de dezvoltare vor fi recunoscute atunci cand criteriile vor fi corespunzatoare cu cele din IAS 38 Imobilizari necorporale, adica in momentul depunerii cererii pentru obtinerea aprobarii autoritatii care reglementeaza o piata importanta.

O diferenta fata de referentialul IFRS o constituie momentul inceperii amortizarii activelor fixe necorporale achizitionate. Conform standardelor britanice, amortizarea incepe de la data achizitiei, pe o durata de pana la cinci ani. Conform IFRS, amortizarea incepe atunci cand activul devine gata de utilizare, anterior acestei date el fiind doar examinat in vederea identificarii unei eventuale deprecieri. In raportul anual 2004 al GlaxoSmithKline, se arata ca momentul inceperii amortizarii conform IFRS ar fi obtinerea acordului autoritatilor de reglementare.

3.1.4.2. Politici si optiuni privind imobilizarile corporale

In general, exista trei mari categorii de imobilizari corporale: (i) terenuri si cladiri; (ii) instalatii tehnice si utilaje si (iii) accesorii, echipamente si mobilier.

In ce priveste terenurile si constructiile se disting freehold property si leasehold property. Freehold property semnifica faptul ca intreprinderea se bucura de drepturi de proprietate depline asupra terenului sau a constructiei. Leasehold property se utilizeaza in cazul in care intreprinderea are dreptul de a folosi terenul sau constructia o perioada de timp determinata, in conditii stabilite si platind o chirie.

O situatie aparte o are categoria investment properties, adica acele terenuri si constructii detinute pentru potentialul lor investitional, si nu pentru a fi utilizate pentru nevoile intreprinderii. SSAP 19 Accounting for Investment Properties impune prezentarea acestor active in bilant la valoarea lor de piata la fiecare data a bilantului, fara a fi amortizate. Este vorba de un conflict intre standard si Legea societatilor, pe care intreprinderile britanice il rezolva apeland la cerinta TFV. De exemplu, in notele la situatiile financiare con?solidate ale grupului Marks & Spencer pentru anul 2004, directorii admit ,,indepartarea de la prevederile Companies Act 1985 in ceea ce priveste amortizarea activelor fixe", dar sustin ca prezentarea la valoarea de piata a "investment properties" este necesara pentru redarea TFV. Tratamentul contabil al "investment properties" constituie inca o tema de dezbatere, pe de o parte intre universitarii britanici si cei continentali, si pe de alta parte intre normalizatorii britanici si cei europeni.

Activele fixe corporale se recunosc initial la costul lor; ulterior, intre?prinderea poate alege sa le reevalueze. O reevaluare completa a unei categorii de active corporale trebuie sa fie efectuata cel putin din cinci in cinci ani, iar o reevaluare interimara in cel de-al treilea an. Persoanele care efectueaza reevaluarea trebuie sa aiba calificarea corespunzatoare; daca reevaluarea completa se efectueaza de catre un evaluator intern, atunci ea trebuie revizuita de catre un evaluator independent prin esantionare.

Pentru a determina valoarea activelor fixe corporale supuse reevaluarii, FRS 15 face trimitere la modelul de determinare a valorii curente (valoarea pentru intreprindere), baza de evaluare inclusa intr-un standard al ASC (SSAP 16 Current Cost Accounting). Valoarea pentru intreprindere este o masura a pierderii pe care intreprinderea ar suferi-o daca ar fi deposedata de activul supus evaluarii si se determina astfel:

Valoarea pentru intreprindere = minimum (Cost de inlocuire, Valoare recuperabila), iar

Valoarea recuperabila = maximum (Valoarea de utilizare, Valoarea realizabila).

Terenurile si constructiile specializate (de exemplu, rafinariile) se reevalueaza la costul lor de inlocuire amortizat, iar proprietatile care constituie surplus fata de nevoile intreprinderii sunt reevaluate la valoarea de piata. Reevaluarea celorlalte terenuri si constructii are la baza valoarea de utilizare. Restul activelor fixe corporale se reevalueaza la valoarea de piata sau, daca acest lucru nu este posibil, la costul de inlocuire amortizat. De remarcat este faptul ca normalizatorii britanici utilizeaza valoarea de piata in sensul unei valori realizabile nete.

Conform FRS 15 Tangible Fixed Assets (1999), ,,scopul amortizarii este acela de a reflecta in profitul din exploatare costul folosirii imobilizarilor corporale (adica beneficiile economice consumate)". Intreprinderile trebuie sa recunoasca o cheltuiala cu amortizarea chiar daca activul s-a apreciat sau a fost reevaluat. Metoda de amortizare trebuie sa reflecte modul in care aceste beneficii economice sunt consumate.

Cladirile construite pe terenurile care apartin intreprinderii (freehold property) sunt amortizate pe durata lor economica utila. Primele platite pentru achizitionarea dreptului de concesiune al terenului se amortizeaza pe durata dreptului de concesiune, iar cladirile pe aceeasi durata cu dreptul de concesiune. Pentru instalatiile tehnice si mijloacele de transport amorti?zarea se calculeaza in functie de durata economica utila.

Anterior emiterii FRS 15, intreprinderile din sectorul hotelier si de distributie nu isi amortizau cladirile (de exemplu, hotelurile), considerand ca acestea sunt suficient de bine intretinute pentru ca valoarea lor reziduala sa fie superioara valorii lor contabile. in ghidul de implementare a FRS 15, elaborat la cererea British Association of Hospitality Accountants (BAHA), se recunoaste faptul ca asemenea active trebuie amortizate.

Singura exceptie de la amortizarea unui activ fix corporal este cazul in care amortizarea sa (cheltuiala anuala si amortizarea cumulata) este nesemnificativa, datorita unei durate economice utile foarte lungi sau unei valori reziduale mari. Asemenea situatii pot aparea datorita unei intretineri deosebite sau datorita faptului ca activul nu este afectat de uzura fizica sau morala. Standardul considera ca aceste situatii sunt foarte rare, aplicandu-se cladirilor de patrimoniu si operelor de arta. De asemenea, o valoare reziduala mare poate aparea atunci cand intreprinderea are o politica de vanzare constanta a unora din activele sale cu mult inaintea expirarii duratei economice utile, iar sumele obtinute din vanzare (ajustate pentru inflatie) nu sunt mult inferioare valorii contabile. In aceste cazuri, standardul impune ca, anual, sa se investigheze posibilele deprecieri.

Valoarea amortizabila se determina ca diferenta intre costul activului sau valoarea sa reevaluata si valoarea reziduala. Amortizarea contabila nu are influenta asupra rezultatului fiscal, prin urmare intreprinderile pot fi tentate sa diminueze valoarea amortizabila cu valoarea reziduala pentru a inregistra o cheltuiala cu amortizarea cat mai mica.

Metodele de amortizare utilizate sunt: metoda liniara, metoda degresiva cu cota fixa, metoda degresiva in ordinea numerica inversa a anilor, metoda unitatilor de productie, insa majoritatea intreprinderilor utilizeaza metoda de amortizare liniara.

> Metoda liniara

Utilizarea acestei metode presupune includerea uniforma in cheltuielile de exploatare a unor sume fixe proportional cu numarul de ani ai duratei normale de utilizare a activului imobilizat. In conformitate cu aceasta metoda, plecand de la duratele economice utile ale activelor amortizabile si de la valoarea amortizabila se stabilesc anuitatile (amortizarea anuala a fiecarui activ). Valoarea amortizabila se determina ca diferenta intre valoarea contabila si valoarea reziduala.

Download gratuit

Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.

Structură de fișiere:
  • Prezentarea politicilor contabile.doc
Alte informații:
Tipuri fișiere:
doc
Diacritice:
Da
Nota:
7/10 (5 voturi)
Nr fișiere:
1 fisier
Pagini (total):
21 pagini
Imagini extrase:
21 imagini
Nr cuvinte:
7 972 cuvinte
Nr caractere:
52 028 caractere
Marime:
59.79KB (arhivat)
Publicat de:
Anonymous A.
Nivel studiu:
Facultate
Tip document:
Referat
Domeniu:
Contabilitate
Tag-uri:
contabilitate, intreprinderi, Economie, mediu de afaceri
Predat:
la facultate
Materie:
Contabilitate
Profesorului:
Neacsu Cristina
Sus!