Politici și Opțiuni Contabile IAS 1

1. Introducere

Nevoia de armonizare și uniformitate în contabilitate impune normalizarea sa. Pe această cale se formalizează și materializeează obiectivele, conceptele, modelele, regulile și procedurile privind producția și utilizarea informatiei contabile.

În România, dispozitivul de normalizare a contabilității agenților economici se compune din:

a) Legea contabilității nr. 82/1991 completată și modificată prin O.G. nr. 22/1996; aprobată prin legea nr. 245/1998;

b) Regulamentul de aplicare al legii contabilității nr. 82/1991 aprobată prin H.G. nr. 704/1993

c) Norme metodologice și precizări contabile cu statut de reglementări

d) Precizări metodologice cu statut de ghiduri profesionale

e) Cadrul de întocmire și preventare a situațiilor financiare elaborate de Comitetul pentru Standarde de Contabilitate Internationala (IASC)

f) Rețeaua de standarde sau norme contabile definită de:

i. Standardele de Contabilitate Internationale (IAS-urile) aplicabile pentru societățile cotate la Bursa de Valori, Regiile Autonome, companiile, societățile naționale și alte întreprinderi de interes național; categoriile specifice de întreprinderi ce opereaăa pe piața de capital; întreprinderile care satisfac cel puțin două dintre criteriile stabilite de Ministerul Finanțelor Publice (cifra de afaceri, total active și numărul de salariați ai anului anterior);

ii. Directivele contabile europene

iii. Standardele de Contabilitate Naționale ca dezvoltări efectuate în conformitate cu Directiva contabilă a IV-a, Cadrul general IASC și în armonie cu IAS-urile

iv. Standardele de Contabilitate Naționale suplimentare pentru ariile ce nu sunt acoperite de IAS-uri

g) Planul de Conturi General

h) Recomandări și ghiduri practice;

i) Legea auditului financiar

Standardele Internaționale de Contabilitate (IAS) pot prezenta interes pentru normele naționale (locale) în următoarele ipostaze: adoptarea directă ca norme naționale; izvor documentar pentru eleborarea reglementărilor naționale; bază de referință pentru armonizare între național și internațional; adaptarea ca norme pentru eleborarea și prezentarea situațiilor financiare de către întreprinderile multinaționale și marile societăți cotate pe piețele financiare.

IAS1 utilizează o terminologie corespunzătoare unei întreprinderi cu scop lucrativ din sectorul privat care pot aplica cerințele acestuia. Întreprinderile non-profit, guvernamentale sau alte întreprinderi din sectorul public care urmăresc aplicarea acestui Standard ar putea fi nevoite să modifice descrierile utilizate pentru anumite elemente din situațiile financiare și pentru situațiile financiare ca atare. Astfel de întreprinderi pot prezenta și componentele suplimentare ale situațiilor financiare.

IAS-urile adopta concepția de “situații financiare dereglementate”. În consecință, ele nu stabilesc o formă specială pentru elementele situațiilor financiare. Prin urmare, IAS1 “Prezentarea situațiilor financiare” nu prescrie ordinea sau formatul în care trebuie prezentate elementele.

2. Situațiile financiare

Situaţiile finaciare sunt o reprezentare financiară structurată a poziţiei financiare a unei întreprinderi şi a tranzacţiilor efectuate de aceasta. Obiectivul situaţiilor financiare generale este de a oferi informaţiile despre poziţia financiară, performanţa şi fluxurile de numerar ale unei întreprinderi, utile pentru o gamă largă de utilizatori în luarea deciziilor economice.

Acest Standard cere ca anumite informaţii să fie prezentate fie în situaţiile financiare, ca alte elemente-rânduri, fie în note şi stabileşte formatele recomandate ca anexă la Standard, formate pe care o întreprindere le poate adopta în funcţie de specific. Acest Standard utilizează termenul de prezentare de informaţii într-un sens larg, cuprinzând elementele prezentate în fiecare situaţie financiară propriu-zisă, precum şi în notele la acestea.