Politici Bugetare și Fiscale. Cadrul de Cheltuieli pe Termen Mediu

1. Politica bugetar-fiscală: scopuri şi instrumente.

Principalele instrumente ale politicii bugetar fiscale:

Chelt guvernamentale;

Plati transferabile;

Taxele.

Chelt guvernamentale includ:

Platile de salariu catre sectorul bugetare;

Achizitiile de produse necesare sectorului de aparare;

Achizitiile de produse destinate infrastructurii economiei nationale;

Alte achizitii de bunuri si servicii;

Cumpararile de bunuri si servicii efectuate de guvern afecteaza direct cererea agregata pe piata bunurilor si serviciilor. Orice achizitie guvernamentala amplifica cererea agregata la nivelul intregii economii.

Cresterea preturilor se explica prin faptul existentei unei cerere agregate in exces nu va fi imediat acoperita de o oferta agregata la acelasi nivel. Productia are nevoie de un anumit timp p/u a se adapta la cresterea cererii agregate, drept urmare preturile bunurilor si serviciilor p/u care exista o anumita cerere mai mare vor creste.

Cresterea salariilor pe piata fortei de munca este datorata de crestere cererii de forta de munca, cererea pe care sectorul productiv al economiei o formuleaza ca urmare a dorintei sale de a mari oferta p/u a raspunde la sporirea cererii agregate. Astfel ocuparea intr-un grad mai mare a fortei de munca va conduce pe de o parte la reducerea somajului, iar pe de alta parte la cresterea venitului disponibil => cresterea cererii agregate.

Micsorarea chelt guvernamentale de bunuri si servicii vor cauza o reducere a cererii agregate, iar efectele declansate sunt opuse celor mentionate anterior.

1. Politica fiscală şi principiile acesteia

Politica bugetară şi politica fiscală constituie împreună un ansamblu de instrumente la dispoziţia statului, prin intermediul cărora sunt puse în aplicare obiectivele de intervenţie ale statului în mediul economic şi social, într-o perioadă determinată.

Politica bugetară – exprimă obţiunile bugetare ale autorităţilor guvernementale şi locale care vizează finalităţile obiectivelor strategice în plan economic şi social.

Instrumentele politicii bugetare sunt cheltuielile publice, care sunt diversificate şi servesc la:

-achiziţionarea de bunuri şi servicii necesare instituţiilor publice;

-asigurarea de resurse băneşti unor categorii sociale;

-susţinerea financiară a unor ramuri sau domenii de activitate.

Politica fiscală este o componentă esenţială a politicii bugetare, fiind formată dintr-un ansamblu de instrumente de intervenţii a statului în procesele specifice financiar-fiscale.

Procesul financiar-fiscal cuprinde:

-formarea veniturilor bugetare prin impozite şi taxe;

-alocarea cheltuielilor bugetare;

-asigurarea echilibrului bugetar.

Politica fiscală cuprinde:

-volumul şi provenienţaresusurselor de alimentare a fondurilor publice;

-metodele de prelevare utilizate;

-obiectivele urmărite;

-mijloacele de realizare a obiectivelor.

Politica fiscală se interferează cu:

-politica economică, prin acţiunea de intervenţie a statului cu ajutorul instrumentelor fiscale în procesele economice;

-politicele sectoriale (industrie, comerţ, agricultură, etc.) prin protejarea sau încurajarea unor ramuri economice;

-politicile financiar-monetare;

-politicile sociale prin măsuri cu caracter fiscal de exonerare şi reducere de impozite şi taxe, deduceri ale materiei impozabile;

-strategiile legislative şi instituţionale.

Funcţiile politicii bugetare şi fiscale sunt:

-stabilizarea macroeconomică

-alocarea resurselor

-redistribuirea veniturilor

Obiectivele politicii fiscal-bugetare sunt:

-menţinerea deficitului bugetar la un nivel compatibil cu criteriile de convergenţă stabilite în vederea intrării în zona monedei Euro;

-restructurarea cheltuielilor publice, prin reorientarea şi realocarea lor în concordanţă cu obiectivele prioritare;

-alocări de resurse adiţionale în domeniile sănătăţii, educaţiei, protecţiei mediului, şi de infrastructuri;

-creşterea veniturilor bugetare prin îmbunătăţirea colectării impozitelor şi taxelor, dar şi prin extinderi ale bazei de impozitare;

-responzabilizarea ordonatorilor de credite bugetare faţă de modul în care sunt cheltuite resursele financiare publice;

-continuarea procesului de descentralizare şi implicarea mai activă a autorităţilor locale în procesul de alocare a resurselor publice.

Principiiile politicii fiscale

Elaborarea principiilor de politică fiscală s-a elaborat în contextul preocupărilor economiştilor de a delimita şi defini cerinţele pe care trebuie să le îdeplinească un sistem fiscal pentru a putea fi considerat raţional.