Planificarea Auditului Intern

INTRODUCERE

Auditorul trebuie sa planifice auditul într-o maniera care sa asigure ca misiunea va fi îndeplinita în conditii de economicitate, eficienta, eficacitate si la termenul convenit.

Planificarea auditului consta în construirea unei strategii generale si abordari detaliate cu privire la natura, durata si gradul de cuprindere preconizat al auditului.

Principalele obiective ale planificarii auditului sunt:

a)stabilirea modalitatilor prin care obligatiile legale ce revin auditorului si alte prioritati de audit sunt respectate;

b)identificarea întinderii atributiilor si rezultatelor previzibile ale auditorilor;

c)definirea modului în care vor fi obtinute si analizate probele de audit necesare atingerii obiectivelor auditului;

d)identificarea resurselor ce vor fi necesare, utilizarea lor efectiva si stabilirea bugetului de timp si a costurilor;

e)controlarea si supravegherea de catre conducerea entitatii auditate a auditurilor individuale, iar de catre institutiile supreme de audit realizarea unui control si a unei supravegheri totale (generale).

Planificarea misiunii de audit.

Misiunea de audit este definita ca o sarcina separata si identificabila, care se finalizeaza prin emiterea de catre auditor a unui punct de vedere, declaratie sau opinie, consemnate potrivit unor reguli într-un raport, asupra îndeplinirii unor obiective clare si bine determinate, aferente unui grup structurat pe actiuni, activitati, programe sau organisme, numite generic „entitate auditata”.

Obiectivul misiunilor de audit consta în auditul de atestare financiara, auditul de legalitate si/sau conformitate, auditul performantei ori combinatii între acestea.

Indiferent de obiectivele sale, o misiune de audit include în mod tipic, urmatoarele etape:

A.etapa preliminara, în care auditorul desfasoara urmatoarele actiuni:

-adunarea si evaluarea initiala a informatiilor despre entitate;

-evaluarea preliminara a sistemelor contabil si de control intern;

-definirea obiectivelor detaliate ale auditului;

-evaluarea initiala a resurselor necesare auditului si stabilirea calendarului de lucru.

B.etapa de planificare, care consta în realizarea urmatoarelor actiuni:

-elaborarea planului de audit;

-stabilirea legaturii cu entitatea auditata;

-intocmirea programelor de audit ca parti componente ale planului de audit;

-aprobarea planului de audit.

C.etapa de lucru în teren, care cuprinde urmatoarele actiuni:

-colectarea si evaluarea probelor de audit;

-redactarea unor concluzii initiale;

-revederea interimara (provizorie);

-identificarea si aprobarea oricaror modificari necesare sa fie aduse planului de audit.

D.etapa raportarii, în care auditorul desfasoara urmatoarele actiuni:

-proiectarea si analiza concluziilor, opiniilor, recomandarilor;

-reanalizarea, aprobarea si publicarea rezultatelor;

-punerea de acord a resurselor folosite cu cele alocate prin planul de audit;

-evaluarea performantei echipei de audit (la nivelul institutiei supreme de audit sau societatii de audit).

E.etapa de post – raportare, care consta în supravegherea impactului pe care îl are asupra entitatii auditate.

Aceste etape nu sunt neaparat distincte si pot fi extinse.

Cap.I CONCEPTUL DE PLANIFICARE AL AUDITULUI

Activitatea de audit intern este o activitate planificată, proces care se realizează pe baza analizei riscurilor asociate activităţilor şi este menită să adauge valoare entităţii auditate.

Auditorul trebuie să planifice auditul într-o manieră care să asigure că misiunea va fi îndeplinită în condiţii de economicitate, eficienţă, eficacitate şi la termenul convenit.

Planificarea auditului constă în construirea unei strategii generale dar şi unor abordări detaliate cu privire la natura, durata şi gradul de cuprindere preconizat al auditului.

Activitatea de planificare a auditului comportă următoarele caracteristici:

• Raţionalitatea. Procesul de planificare şi rezultatele acestuia permit auditorului evaluarea logică a îndeplinirii sarcinilor, precum şi stabilirea de obiective clare;

• Anticiparea. Procesul de planificare permite dimensionarea sarcinilor în timp, astfel încât priorităţile să fie mai clar scoase în evidenţă;

• Coordonarea. Planificarea permite coordonarea, de către instituţiile de audit, atât a politicilor de audit, cu auditurile realizate efectiv, cât şi a activităţilor desfăşurate de alţi auditori sau experţi. Activitatea de planificare este funcţie de mărimea entităţii auditate, complexitatea auditului, experienţa auditorului şi gradul de cunoaştere a activităţii entităţii.

Referatul a fost prezentat la Universitatea Spiru Haret.