Tradiţional, fabricile au prevăzut comenzile viitoare pentru produsele lor şi au încercat să grăbească producţia pentru a face faţă comenzilor prevăzute. În acelaşi timp, au încercat să folosească tot personalul pe cât de mult posibil astfel încât să maximizeze eficienţa şi să reducă costurile. Din păcate această încercare are un număr mare de neajunsuri incluzând mari inventarieri, timp lung de producţie, o rată mare a defectelor, ieşirea produselor din uz, imposibilitatea de a îndeplini lista de livrări, şi, ironic, costuri mari.
Când companiile folosesc sistemul de control al producţiei şi inventariere JIT, ei cumpără materiale şi produc unităţi atât cât au nevoie pentru a îndeplini comenzile actualilor clienţi. În sistemul JIT, inventarierile sunt reduse la minim şi în unele cazuri sunt zero.
Sistemul JIT are cele mai profunde efecte, oricum, la operaţiunile companiilor de fabricare, care menţin trei categorii de inventariere – materiale neprelucrate, materiale in curs de prelucrare, şi bunuri terminate.
Materialele neprelucrate sunt materialele care sunt folosite pentru a fabrica un produs. Inventarierea materialelor in curs de prelucrare constă în unităţi de produs care sunt parţial complete şi vor necesita mai multă muncă înainte să ajungă la consumator.
Inventarierea bunurilor finalizate constă în unităţi de produse care au fost finalizate dar nu au fost vândute încă clientului.
Tradiţional, companiile de producţie au menţinut cantităţi mari din toate cele trei tipuri de inventariere ca să funcţioneze ca un ,,amortizor” încât operaţiunile să se poată continua astfel încât operaţiunile să poată continua ,,liniştit” chiar dacă există rupturi neanticipate.
Inventarierile bunurilor finalizate conferă asigurare în caz că furnizorii întârzie cu distribuţia acestora.
Inventarierile bunurilor in curs de prelucrare sunt menţinute în caz că o staţie de lucru nu poate funcţiona în timpul unei defecţiuni sau din alt motiv.
Inventarierile bunurilor finalizate sunt, menţinute pentru a adapta fluctuaţiile neanticipate a comenzilor clienţilor.
Contabilii de gestiune care au încercat să implementeze abordarea JIT au descoperit că era necesar să facă alte mari îmbunătăţiri în operaţiunile de inventariere pentru a fi redus semnificativ. În primul rând, producţia ar fi fost reţinută şi termenul limită de expediere al produselor ar fi lipsit dacă o parte semnificativă ar fi fost defectă sau ar fi lipsit. Astfel furnizorii trebuiau să fie în stare să livreze bunurile în cantitatea corectă şi la timpul potrivit. Asta înseamnă că companiile ar trebui să se bazeze pe câţiva furnizori de încredere care ar fi doritori să facă livrări frecvente în loturi mici chiar înainte ca părţile sau materialele să fie necesare în producţie.
UAIC Master CEA
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
