Evoluția regimului cursului de schimb din Polonia

1. Regimul şi politica de curs de schimb: concepte

În general, regimul de curs de schimb poate fi definit ca un ansamblu de principii, reguli şi norme de procedură instituite de un stat cu privire la: plăţile în valută aferente operaţiunilor de comerţ exterior şi operaţiunilor necomerciale, cursul de schimb al monedei naţionale, rezerva valutară a statului, circuitul aurului şi al metalelor preţioase. Regimul de curs de schimb reprezintă o formă de concretizare a politicii valutar – financiare a statului respectiv.

Prin politică de curs de schimb (politica monetară externă) se înţelege totalitatea mijloacelor, tehnicilor şi procedeelor utilizate de către autorităţile monetare ale unui stat, prin care se acţionează asupra circuitelor monetare pe plan naţional şi în relaţiile cu alte ţări, în scopul influenţării gradului de stabilitate al monedei naţionale, precum şi în scopul menţinerii echilibrului dinamic al balanţei de plăţi.

Ca parte integrantă a politicii economice, politica monetară externă a unei ţări se află într-o strânsă interdependenţă cu politica monetară internă şi cu celelalte componente ale politicii economice: politica comercială, politica fiscală, politica preţurilor. Obiectivele politicii de curs de schimb ale ţărilor dezvoltate diferă de obiectivele politicii de curs de schimb ale ţărilor în curs de dezvoltare, diferenţiere generată de poziţia monetară a ţărilor dezvoltate, de distribuirea asimetrică a lichidităţior internaţionale, de insuficienta

dezvoltare a sistemului bancar etc.

Corelat cu politica monetară internă, politica monetară externă în ţările cu monedă convertibilă urmăreşte să influenţeze conjunctura valutară în care evoluează moneda naţională în vederea menţinerii stabilităţii şi puterii de cumpărare a acesteia. Prin politica cursului de schimb se urmăreşte modificarea situaţiei balanţei de plăţi, în sensul relaxării constrângerilor externe.

În ţările cu monedă neconvertibilă, politica cursului de schimb urmăreşte întărirea puterii de cumpărare a monedei naţionale, sporirea competitivităţii mărfurilor autohtone, menţinerea soldului balanţei de plăţi între limitele favorabile expansiunii economice.

2. Succinte analize pe ţări ale regimului valutar

Ţările cu foste economii centralizate din Europa Centrală şi Răsăriteană au prezentat evoluţii diferite. Astfel, conform unui studiu al Institutului pentru Studii Economice Comparative din Viena,între ţările analizate au apărut diferenţe din ce în ce mai evidente din punctul de vedere al performanţelor economice, ele fiind clasificate în trei grupe, cu ,,viteze” diferite de evoluţie economică:

1. ţările avansate în procesul reformei economice: Ungaria, Polonia, Cehia, Slovacia;

2. ţările care au păşit mai târziu pe calea reformei: Bulgaria, România, Croaţia, Slovenia;

3. republicile din fosta URSS: Estonia, Lituania, Moldova, Ucraina, Federaţia Rusă, caracterizate prin economii dezorganizate, hiperinflaţie, administraţii în dizolvare.

Succesul politicilor antiinflaţioniste din aceste ţări, ca şi al reformei economice, în general, a permis trecerea de la o politică economică deflaţionistă la o politică expansionistă, fapt care a avut în mod cert influenţe favorabile asupra creşterii economice.

În cele ce urmează, vor fi prezentate succinte analize ale regimului valutar din ţările

aparţinând celor trei grupe, pe baza raportului Fondului Monetar Internaţional din anii 1995 – 1999 privind ,,Aranjamente şi restricţii valutare”

3. Evolutia regimului cursurilor de schimb din Polonia

Moneda naţională a Poloniei este zlotul. Parlamentul Poloniei a fost împuternicit în

efectuarea unor modificări la Legea controlului valutar. O nouă lege valutară a fost promulgată în decembrie 1994, intrând în vigoare la 1 ianuarie 1995.

Reglementările valutare sunt promulgate de Ministerul Finanţelor sub forma ,,permisiunilor valutare generale” sau de către preşedintele Băncii Naţionale a Poloniei sub forma ,,permisiunilor individuale”.

Procedurile de emitere a permisiunilor individuale sunt stabilite de către preşedintele Băncii Naţionale a Poloniei în colaborare cu Ministerul Finanţelor.

Ministerul Finanţelor are obligaţia aducerii la îndeplinire a reglementărilor valutare. În

principal, acesta îşi exercită funcţiile prin preşedintele Băncii Naţionale a Poloniei. Totuşi, deciziile privind permisiunile valutare individuale sunt de competenţa Curţii Supreme Administrative.

Controlul valutar este exercitat de Ministerul Finanţelor, Banca Naţională a Poloniei, băncile comerciale autorizate să efectueze operaţiuni valutare, personalul vămii, vameşii de la frontieră, precum şi de oficiile poştale.

Polonia a acceptat formal obligaţiile Articolului VIII, secţiunile 2, 3 şi 4 din Statutul

Fondului Monetar Internaţional, conform înţelegerii de la 1 iunie 1995.

Cursul de schimb al zlotului se calcula pe baza unui coş valutar format din 5 valute29:

dolarul american (45 la sută), marca germană (35 la sută), lira sterlină (10 la sută), francul francez (5 la sută), francul elveţian (5 la sută). La 30 noiembrie 1994, deprecierea cursului a fost stabilită la 1,4 la sută pe lună şi, începând cu 15 februarie 1995, a fost modificată la 1,2 la sută pe lună.

Începând cu data de 16 mai 1995, Banca Naţională a Poloniei a permis ca zlotul să aibă un curs de schimb care să fluctueze între marjele de 7 la sută în jurul cursului central.

Cursurile de schimb între zlot şi alte valute convertibile se determinau pe baza cursurilor de schimb ale dolarului şi altor valute pe pieţele internaţionale.

Banca Naţională a Poloniei cota cursurile de schimb pentru ECU, DST, precum şi pentru

28 de valute din ţări cu economie de piaţă. Marja dintre cursurile de vânzare şi cumpărare a fost stabilită la 4 la sută.

În anul 1994, cursul de schimb de pe piaţa caselor de schimb valutar a fost foarte apropiat de cel oficial.

Universitatea din Oradea

Facultatea de Ştiinţe Economice