Evaluarea Performanței Întreprinderii

Introducere

În prezent un rol fundamental îi revine performanţei entităţilor economice în contextul în care competiţia pentru fiecare segment de piaţă a devenit tot mai strânsă, iar mecanismele globalizării îi mătură din cale pe cei mai slabi. Astfel că, şansa de a supravieţui în această competiţie creşte considerabil pentru acele entităţi economice care îşi descoperă şi îşi reduc vulnerabilităţile foarte repede şi, mai mult decât atât, implementează instrumente performante de gestiune, care le facilitează depistarea, explicarea şi rezolvarea diverselor lacune de management.

Obiectivul principal în această luptă este reprezentat de creşterea competitivităţii, însă nu trebuie omise diversele impedimente care pot apărea în calea spre reuşită a entităţilor economice, dintre care amintim legislaţia imperfectă şi în continuă schimbare, impactul foarte puternic al politicului asupra proceselor economice, instabilitatea din societate, toate caracterizând mediul de afaceri din România.

Elementele specifice noii economii globale (liberalizarea economică, globalizarea, concurenţa tot mai acerbă, trecerea de la economia industrială la economia bazată pe cunoştinţe şi informaţii, provocările sociale şi ecologice aduse de necesităţile dezvoltării durabile, recenta criză financiară resimţită la nivel mondial) au determinat modificarea cerinţelor îndreptate către diversele entităţi economice, precum şi diversificarea responsabilităţilor acestora faţă de toate categoriile de deţinători de interese, faţă de societate în ansamblul său. În cadrul acestui nou sistem economic entităţile economice pot fi percepute asemenea unor celule care influenţează sănătatea întregului organism. Prin urmare, nu putem vorbi de viabilitatea unei entităţi economice într-un mediu concurenţial, instabil şi turbulent, fără performanţă.

Mediul economic global actual, prin elementele sale specifice, impune entităţilor economice noi standarde de performanţă care depăşesc sfera economicului. Luând în considerare evoluţiile macroeconomice amintite considerăm că ignorarea aspectelor sociale şi de mediu poate determina pierderi entităţilor economice, în special a marilor corporaţii multinaţionale, pierderi care se pot concretiza: în diminuarea cotelor de piaţă, în diminuarea cifrei de afaceri, în reducerea numărului de clienţi, în diverse costuri de ecologizare, în campanii pentru dobândirea încrederii consumatorilor în produsele şi serviciile oferite de acestea.

Ţinând cont de aceste aspecte considerăm necesară integrarea în strategia de dezvoltare a entităţilor economice a standardelor referitoare la elementele sociale şi de mediu cu scopul de a asigura sustenabilitatea activităţilor derulate prin armonizarea obiectivelor economice, sociale şi ecologice.

Deoarece performanţa este definită şi percepută de către fiecare categorie de utilizatori de informaţii în mod diferit, prin raportare la propriile obiective, în prezent nu s–a ajuns la un consens privind definirea, metodologia şi modelele de performanţă utilizate, datorită diversităţii politicilor adoptate de managementul entităţilor, influenţate la rândul lor şi de reglementările legale care suferă modificări repetate. Totuşi, evaluarea performanţelor a reprezentat şi reprezintă unul dintre obiectivele primordiale ale managementului entităţii economice motiv pentru care studierea performanţei trezeşte încă interesul multor cercetători, cercetările în acest domeniu dovedindu-se a fi numeroase.

Performanţa financiară a întreprinderii

Performanţa financiară a unei afaceri depinde de:

- Cum gestionăm în mod eficient capitalul circulant.

- Cum gestionăm cu succes cash - flow-ul/ lichiditatea

- Cum gestionăm în mod inteligent costurile..

- Cum calculăm profitabilitatea reală pe produse sau servicii.

- Cum ajustăm politica comercială pentru a ramâne pe profit?

- Evaluarea performanţei firmei.

Cum gestionăm în mod eficient capitalul circulant.

Fiecare entitate, indiferent de mărime sau de domeniul în care activează, se loveşte zilnic , în mod conştient sau nu, de nevoia gestionării capitalului circulant de care dispune. Capitalul circulant este definit ca expresia bănească a mijloacelor angajate în procesul de exploatare . Capitalul circulant constă în principiu din numerar, stocuri şi creanţe. Aceste trei elemente principale se pot regăsi în diferite proporţii în capitalul circulant, de la o perioadă la alta sau chiar de la o firmă la alta. Scopul gestionării acestora este în primul rând asigurarea accesului la resursele necesare pentru ca firma să-şi poată derula activitatea zilnică, asigurând totodată ca activele sunt investite în modul cel mai productiv.

Gestionarea eficientă a capitalului circulant înseamnă, printre altele, menţinerea unui nivel adecvat de numerar, convertirea stocurilor şi creanţelor în numerar, precum şi controlarea ieşirilor de numerar către furnizori, angajaţi şi alţii. Pentru a putea face asta, firmele îşi investesc numerarul în active lichide sau îşi menţin la dispoziţie o sursă de finanţare rapidă, ca de exemplu o linie de credit sau plafon de scontare.

Controlul asupra capitalului circulant implică coordonarea a multiple activităţi din cadrul unei firme: gestionarea investiţiilor pe termen scurt, acordarea de credit clienţilor prin diferite termene de plată, monitorizarea stocurilor, gestionarea datoriilor către furnizori.

Factorii care influenţează nevoia de capital circulant sunt atât interni (mărimea firmei, structura organizaţională, ritmul de creştere), cât şi externi (serviciile bancare existente, nivelul dobânzilor, competiţia).