Diagnostic financiar prin sistemul de rate

Conceptul de diagnostic financiar

Teoria financiară recunoaşte în principal trei obiective ale întreprinderii:

echilibrul financiar,

rentabilitatea

creşterea economică.

Diagnosticul financiar este rezultatul unui proces de evaluare a potenţialului financiar al unei întreprinderi, exprimând starea sa de sănătate economico-financiară.

Diagnosticul financiar detectează eventualele stări de dezechilibru financiar, în scopul identificării originii şi cauzelor generatoare şi al stabilirii măsurilor de redresare.

Obiectivele diagnosticului financiar

Pentru efectuarea diagnosticului financiar se face apel la:

datele contabile din bilanţ, contul de profit şi pierdere şi notele explicative;

retratarea datelor contabile pentru întocmirea bilanţului financiar şi a tabloului soldurilor intermediare de gestiune – instrumente de analiză auxiliare.

Punctul final al diagnosticului financiar îl constituie formularea concluziilor rezultate în urma analizei:

– concluzii favorabile (principalele puncte forte, oportunităţile oferite de mediul economic, şi potenţialul promiţător de dezvoltare

– concluzii nefavorabile (deficienţele sau punctele slabe ale întreprinderii, riscurile sau pericolele mediului economic).

Pentru diagnosticul financiar prezintă importanţă

constituirea unui sistem de rate operaţionale, care prin structură şi conţinut să constituie un instrument de lucru util şi performant. Ratele se stabilesc sub forma unor rapoarte semnificative între două elemente comparabile, legate între ele, în general, printr-o relaţie de tip cauză-efect.

Din punct de vedere matematic, există posibilitatea formulării unui număr mare de rate prin diferite combinaţii între posturile din bilanţ sau informaţiile conţinute în celelalte situaţii financiare.

Selecţia ratelor trebuie făcută atât în funcţie de poziţia pe care se plasează analistul (întreprinzător, instituţie bancară, instituţie de studii financiare), şi în funcţie de problemele ce urmează să fie

valorile raportate să fie comparabile între ele sub aspectul conţinutului şi al prezentării monetare, pentru a asigura comparabilitatea ratelor calculate pe mai multe exerciţii succesive.

Principalele obiective în cadrul analizei pe baza ratelor constau în studierea succesivă a cel puţin trei dimensiuni financiare ale întreprinderii:

rentabilitate,

lichiditate,

structură financiară,

funcţie de care este posibilă o grupare a ratelor :

rate de rentabilitate

rate de structură a capitalurilor

rate privind rotaţia capitalurilor

Ratele de rentabilitate

măsoară rezultatele obţinute în raport cu activitatea întreprinderii şi a mijloacelor economice şi financiare utilizate şi se determină, în general, ca raport între efectele economice şi financiare obţinute (profit, dividend, diferite marje de acumulare) şi eforturile depuse pentru obţinerea lor (activ total, capital investit, capitaluri proprii).

Referatul a fost prezentat in cadrul Universitati din Oradea