Contabilitatea Stocurilor și a Producției în Curs de Execuție

CONTABILITATEA STOCURILOR ŞI A PRODUCŢIEI ÎN CURS DE EXECUŢIE

STOCURILE sunt active circulante deţinute de întreprindere în scopul vânzării ca atare sau utilizării lor la fabricarea altor bunuri şi servicii destinate vânzării.

Conturi utilizate(Clasa 3):

-STOCURI DE MATERII PRIME ŞI MATERIALE;

-MATERIALE DE NATURA OBIECTELOR DE INVENTAR PRODUCŢIA ÎN CURS DE EXECUŢIE;

-PRODUSELE;

-STOCURI AFLATE LA TERŢI;

-ANIMALE;

-MĂRFURI;

-AMBALAJE.

Trăsăturile stocurilor:

-Se consumă la o singură utilizare sau după un număr redus de operaţii tehnologice:

-Se gasesc în toate fazele ciclului economic: aprovizionare,producţie, desfacere;

-Îşi transmit valoarea asupra produsului fabricat integral;

-Sub aspectul lichidităţii, perioada de rotaţie este mai mică de un an.

Evaluarea stocurilor:

La INTRAREA în patrimoniu, bunurile sunt evaluate şi înregistrate astfel:

-La cost de achiziţie pentru: materiile prime, materiale consumabile, obiectele de inventar, mărfurile, ambalajele şi alte bunuri procurate cu titlu oneros;

-La costul de producţie pentru producţia în curs de execuţie, semifabricatele şi produsele finite, obiectele de inventar, ambalajele şi alte bunuri produse de către unitatea patrimonială;

-La costul de achiziţie sau costul de producţie pentru animale şi păsări.

La IEŞIREA din patrimoniu, bunurile se evaluează prin aplicarea uneia dintre metode: CMP, FIFO, LIFO.

Costul mediu ponderat(CMP) se calculează fie după fiecare intrare, fie lunar, ca raport între valoarea totala a stocului iniţial plus valoarea intrărilor şi cantitatea existentă în stocul iniţial plus cantităţile intrate.

Conform metodei FIFO, bunurile ieşite din gestiune se evaluează la costul de achiziţie al primei intrări. Pe măsura epuizării lotului, bunurile ieşite din gestiune se evaluează la costul de achiziţie al lotului următor, în ordine cronologică.

Potrivit metodei LIFO, bunurile ieşite din gestiune se evaluează la costul de achiziţie al ultimei intrări(lot). Pe măsura epuizării lotului, bunurile ieşite din gestiune se evaluează la costul de achiziţie al lotului anterior, în ordine cronologică.

Pentru stocurile fabricate evaluarea se poate face la preţ standard sau preţ prestabilit- este un cost orientativ determinat ca urmare a comparaţiei cu perioadele anterioare. La sfârşitul lunii când se determină costul efectiv de producţie se va face comparaţia între costul standard prestabilit şi costul efectiv de producţie. Diferenţele dintre acestea se vor înregistra în contabilitate distinct incluzându-se în costuri pe măsura livrării sau consumului de bunuri.

Dacă, costul standard < costul efectiv, se prezintă diferenţe nefavorabile

Dacă, costul standard > costul efectiv, se prezintă diferenţe nefavorabile

Aceste diferenţe se repartizează asupra valorii produselor consumate sau vândute cu ajutorul unui coeficient de repartizare k.

K=(SI al contului de diferenţe + R contului de diferenţe/(SI D al contului de stocuri + RD al contului de stocuri).

Acest coeficient se înmulteşte cu valoarea bunurilor ieşite din gestiune la preţ de înregistrare, iar suma rezultată se înregistrează în conturile corespunzatoare în care au fost înregistrate bunurile ieşite la sfârşitul perioadei, soldurile conturilor de diferenţe se cumulează cu soldurile conturilor de stocuri astfel încât aceste conturi să reflecte valoarea stocurilor la costul de achiziţie, respectiv producţie.

Înregistrarea în Contabilitate a operaţiunilor privind stocurile se poate ţine cantitativ şi valoric sau numai valoric, prin 2 metode, şi anume:

-Metoda inventarului permanent;

-Metoda inventarului intermitent.

În cazul inventarului permanent, în contabilitate se înregistrează toate operaţiile de intrare şi ieşire , ceea ce permite stabilirea şi cunoaşterea în orice moment a stocurilor, atât cantitativ, cât şi valoric.

Valoare stoc final = Valoare stoc iniţial + Valoare intrări - Valoare ieşiri

În cazul inventarului intermitent, care poate fi aplicat în societătile mici şi mijlocii, ieşirile din gestiune nu se înregistrează cronologic şi se impune inventarierea obligatorie la sfârşitul perioadei.

Intrările de stocuri din cursul perioadei se înregistrează direct în conturile de cheltuieli, conform premisei că aceste stocuri sunt destinate consumului sau vânzarii şi nu pastrării lor în depozit.

Ieşirile de stocuri se determină ca diferenţă între valoarea stocului iniţial plus valoarea intrărilor şi valoarea stocului final, determinat pe baza inventarierii.

Valoare ieşiri = Valoare stoc iniţial + Valoare intrări – Valoare stoc final

Contabilitatea materiilor prime şi a materialelor

Materiile prime şi materialele sunt elemente de stoc, ce participă la procesul de obţinere a producţiei şi ce se regăsesc în produse, integral sau parţial, în forma iniţială sau transformată.