Contabiliatatea pe bază de bugete

Un buget este o afectare previzionala, cuantificata, de obiective, de mijloace pentru o

perioada scurta de timp la nivelul centrelor de responsabilitate. Bugetele sunt adaptari pe

termen scurt de obiective pe termen mediu (din planul operational). Ansamblul bugetar se

intinde in mod exhaustiv la toate functiunile si diviziunile intreprinderii.

Se disting patru tipuri de bugete ale caror reguli de elaborare prezinta diferente sensibile:

- bugete operationale;

- bugete de investitii;

- bugete de cheltuieli discretionare;

- situatiile financiare de sinteza;

Bugetele se mai pot grupa si in:

- bugete-obiectiv (bugetul vanzarilor, bugetul productiei, bugetul aprovizionarilor si

stocurilor);

- bugete de mijloace (bugetul cheltuielilor de distributie, bugetele aprovizionarilor

si stocajelor).

1. Bugetele operationale

Se mai numesc si bugete ale exploatarii, fiind legate de ciclul de exploatare,

aprovizionare-productie-desfacere. Nivelul bugetelor operationale este direct proportional cu volumul de activitate. In general, activitatea intreprinderii se izbeste de anumite constrangeri, restrictii. Cea mai tare constrangere provine in general de la piata (cererea clientilor si presiunea concurentilor). Activitatea unor intreprinderi poate fi limitata si prin capacitatea de productie, prin insuficienta resurselor financiare etc.

Elaborarea bugetelor operationale incepe cu bugetul care are constrangerile cele mai

importante (cele mai serioase). Este vorba, cel mai adesea, de bugetele de vanzari cu cele mai mari constrangeri de piata. Celelalte bugete operationale (mai ales bugetele de productie si de aprovizionare) sunt apoi elaborate in functie de obiectivele bugetului de vanzari.

2. Bugetele de investitii

Bugetele de investitii (bugetele de cercetare, aplicatii si dezvoltare) previzioneaza

angajamentele pe termen scurt ale actiunilor ale caror efecte nu se vad si nu nu se dezvolta decat pe termen mediu sau lung. Ele sunt strict dependente de planul operational si nu au consecinte pe termen scurt decat asupra trezoreriei si a situatiilor financiare previzionate.

Marja de initiativa a decidentilor subalterni cu privire la investitii este redusa.

Deciziile importante sunt luate la niveluri ierarhice ridicate. Totodata, in masura in care

deciziile privind investitiile sunt delegate, alegerea intre proiectele concurente presupune o divizare a bugetului in module corespunzatoare diferitelor categorii de investitii (investitii in mentinerea capacitatilor de productie; investitii de crestere a activitatilor existente; investitii pentru activitati noi). Arbitrajul nu trebuie sa se faca decat intre proiectele de aceeasi natura. Nu exista un criteriu obiectiv de alegere intre proiecte de natura diferita ca de exemplu:

- inlocuirea unui echipament;

- crearea unei retele comerciale;

- o instalatie antipoluanta;

- absorbtia unei filiale.

Criteriile de alegere se bazeaza pe rentabilitatea potentiala masurata prin VAN

(valoarea actuariala neta) sau RIR (rata interna de rentabilitate). Conducerea unitatii fixeaza in general volumul global al investitiilor din fiecare categorie si rata de actualizare de referinta. Evaluarea costului capitalului nu este deci de competenta responsabilului de buget.

Separarea deciziilor de investitii si de finantare preconizate prin teoria financiara isi

gaseste raplicare in practica prin delimitarea clara a termenelor. Pregatirea bugetului si urmarirea lui trebuie sa delimiteze:

- data angajamentului cheltuielilor (ireversibilitatea investitiei);

- data platii cheltuielilor (incidenta asupra trezoreriei);

- data receptiei echipamentului (incidenta asupra exploatarii).

3. Bugete de cheltuieli discretionare

Bugetele de cheltuieli discretionare (sau bugete de cheltuieli generale) nu sunt intr-un

raport direct cu activitatea intreprinderii. Ele privesc in esenta functiile administrative (directia generala; directia financiara; serviciu resurse umane; informatica) si cercetarea fundamentala. In lipsa de o relatie evidenta intre volumul cheltuielilor de administratie si de cercetare si utilitatea lor pentru intreprindere, aceste bugete sunt adesea stabilite in mod arbitrar sau prin simpla reconsiderare a bugetelor anterioare. O anumita rationalitate in elaborarea acestor bugete se poate introduce cu ajutorul tehnicilor: analiza valorii, bugetul baza zero sau analiza costurilor ascunse.

4. Situatiile financiare previzionale

Situatiile financiare previzionale traduc consecintele financiare ale ansamblului

bugetar. Ele cuprind:

- bugetul de trezorerie care previzioneaza soldurile de trezorerie la sfarsitul fiecarei

luni tinand cont de incasari si plati si de termenele la care se fac aceste incasari si

plati. Soldul final la sfarsitul anului este reportat in bilantul previzional;

- contul de rezultate previzional unde sunt reportate cheltuielile si veniturile

rezultate din bugete. Soldul contului de rezultate este, de asemenea, prins in

bilantul previzional la sfarsitul perioadei de gestiune.