Capitalul propriu și rezultatul exercițiului

Performanţele obţinute de o întreprindere sunt informaţii preţioase pentru majoritatea utilizatorilor , fiind esenţiale în economiile bazate pe investiţii private. Furnizarea de informaţii despre rezultatele obţinute de întreprindere în urma desfăşurării activităţii sale pentru îndeplinirea obiectului său de activitate revine situaţiilor financiare anuale ale întreprinderii.

Prin intermediul acestora sunt oferite informaţii unei sfere largi de utilizatori cum ar fi : investitorii, actuali sau potenţiali, salariaţii, creditorii, furnizorii şi alti creditori comerciali, clienţii, conducătorii întreprinderilor respective, care vor lua decizii economice bazate pe analiza acestor informaţii.

Nevoile informaţionale ale fiecărei categorii de investitori se concretizează astfel : investitorii vor evalua posibilităţile de cumpărare, vânzare sau păstrare a acţiunilor întreprinderii ; salariaţii vor avea informaţii privind stabilitatea şi profitabilitatea întreprinderii luând decizii privind considerarea altor oportunutăţi profesionale sau schimbarea locurilor de muncă; creditorii vor determina capacitatea de plată a întreprinderii stabilind majorarea, reducerea sau păstrarea în continuare a nivelului creditelor şi împrumuturilor acordate; furnizorii şi ceilalţi creditori comerciali vor evalua gradul de solvabilitate al întreprinderii pronunţându-se asupra iniţierii de noi legături comerciale, acordarea sau anularea facilităţilor comerciale; clienţii vor lua decizii privind cumpărarea produselor firmei şi colaborări pe termen lung, iar conducătorii întreprinderii iau decizii privind operaţiunile pa care urmează să le întreprindă pentru bunul mers al întreprinderii.

1. Conceptul de capital şi de menţinere a nivelului capitalului

În definirea noţiunii de capital se confruntă două concepte, capitalul financiar şi capitalul fizic.

Capitalul financiar este un concept propriu opticii financiare şi patrimoniale. Capitalul este sinonim cu activele nete sau capitalul propriu al întreprinderii.

Capitalul fizic porneşte de la categoria de capital permanent (capital propriu + datorii pe termen lung) şi are în vedere reconstituirea în plan fizic a capacităţii de exploatare a capitalului. O asemenea capacitate se concretizează in puterea de reproducţie a capitalului în aşa fel încât să-şi asigure înlocuirea imobilizărilor şi şi a activului circulant de exploatare (stocuri + creanţe de exploatare în principal sub forma creanţelor asupra clienţilor). Altfel spus, reconstituirea capitalului economic trebuie sa cuprindă imobilizările si fondul de rulment ca sursă permanentă de finanţare a activului circulant.

Reţinerea de către o întreprindere a unui concept sau altuia este în funcţie de necesităţile utilizatorilor situaţiilor financiare. Astfel, dacă sunt preocupaţi de menţinerea capitalului nominal investit sau puterii de cumpărare a aceluiaşi capital, opţiunea se îndreaptă spre conceptul de capital financiar. Dacă interesul îl reprezintă capacitatea de exploatare a întreprinderii trebuie utilizat conceptul fizic al capitalului.

Conceptele de menţinere a capitalului pornesc dela premisa că orice bază de evaluare folosită trebuie să permită menţinerea capacităţii de finanţare a capitalului. După fiecare exerciţiu fondurile investite sub formă de capital trebuie astfel reconstituite încât ele sa-şi menţină valoarea iniţială – putere de cumpărare odată cu începerea unui nou exerciţiu. Sumele destinate acestei recomandări se preiau din profitul întreprinderii. Pentru exemplificare se presupune că într-o întreprindere-au investit 1000 u.m. şi că la finele anului s-a obţinut un profit de 200 u.m. după ce investitorii şi-au recuperat fondurile alocate iniţial. Dacă nivelul general al preţurilor a sporit cu 15%, profitul real al întreprinderii se va diminua astfel:

Profitul în funcţie de costul istoric 200 u.m.

Reconstituirea puterii de cumpărare a capitalului 150 u.m.

Profitul rectificat în funcţie de reevaluarea actuală 50 u.m.

Prin urmare asociaţii, ca proprietari si investitori obţin un profit de numai 50 u.m. la finele exerciţiului financiar, profit exprimat în moneda momentului respectiv.

În raport de cele două concepte privind capitalul – financiar şi economic – în mod corespunzător se diferenţiază si conceptele privind menţinerea capitalului. Astfel, în cayul menţinerii capitalului financiar, profitul sete obţinut numai în situaţia în care valoarea financiară sau monetară a activelor nete (capitalul propriu) la sfârşitul perioadei în unităţi monetare nominale sau în unităţi putere constantă (curentă) de cumpărare (exemplu in lei la 31. XII. N) depăşeşte pe cea de la începutul perioadei tot în unităţi monetare nominale sau în unităţi putere constantă de cumpărare (exemplu, tot în lei la 31.XII.N), după excluderea distribuţiilor către şi a distribuţiilor de la proprietari în cursul perioadei.

Un asemenea concept nu impune folosirea unei anumit baze de evaluare, selectarea bazei depinde de tipul de capital financiar – capital nominal investit sau capital in putere constantă de cumpărare – pe care întreprinderea doreşte să-l menţină.

Menţinerea capitalului fizic. În baza acestui concept, profitul este obţinut dacă capitalul fizic (economic sau productiv) la sfârşitul perioadei în costuri curente depăşeşte pe del de la începutul perioadei în aceleaşi costuri curente, după excluderea distribuţiilor către, şi a distribuţiilor de la proprietari în cursul perioadei.