Cadrul internațional de raportare financiară IAS 12

Introducere

Prin prezenta lucrare se doreşte realizarea unei prezentări de asamblu a Cadrului Internaţional de Raportare Finaciară IAS 12”Impozitul pe profit”,realizând totodată o analiză a modului în care acesta este aplicat în România.

Obiectivul acestui Standard este acela de a prescrie tratamentul contabil pentru impozitele pe profit,tratând problematica evaluării şi prezentării impozitelor pe profit curente şi amânate, precum şi a altor impozite reţinute de către o filială sau societate asociată la repartizarea profiturilor către societatea raportoare.

În consecinţă,acest standard va fi aplicat în contabilitatea impozitelor pe profit.

Prezentarea şi definirea conceptelor cu care operează Ias 12”Impozitul pe profit”.

Conform IAS 12 Profitul contabil este profitul net sau pierderea netă pe o perioadă, înainte de scăderea cheltuielilor cu impozitul.

Profitul impozabil (pierderea fiscală ),conform IAS 12 este „profitul (pierderea) pe perioada exerciţiului, determinat în concordanţă cu reguli stabilite de autoritatea fiscală, pe baza cărora impozitul pe profit este plătibil (recuperabil)”.

Conform Codului Fiscal din România aflat în vigoare „ Profitul impozabil se calculează ca diferenţă între veniturile realizate din orice sursă şi cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile şi la care se adaugă cheltuielile nedeductibile. La stabilirea profitului impozabil se iau în calcul şi alte elemente similare veniturilor şi cheltuielilor potrivit normelor de aplicare.”

Prin aplicarea asupra acestuia a cotei de impunere aflate în vigoare,se obţine, impozitul curent, și corespunde impozitului pe profit curent plătit de întreprindere pentru activitatea desfașurată în perioada curentă.

Impozitul pe profit curent trebuie să fie recunoscut ca datorie în limita sumei neplătite.În condiţiile în care întreprinderea a plătit mai mult impozit în cursul anului decât datorează surplusul va fi recunoscut ca un activ(o creanţă privind impozitul pe profit curent) la sfârşitul exerciţiului financiar la momentul întocmirii situaţiilor financiare.

Pierderea fiscală poate fi recuperată fie din profitul impozabil obţinut în exerciţiul anterior,fie din profitul impozabil obţinut în exerciţiul viitor.În România se recuperează din profiturile impozabile obţinute în următorii 5 ani

Impozitul pe profit = Impozitul curent +/- Impozitul amânat

Impozitul curent este generat de tranzacțiile din respectiva perioadă, iar impozitul amânat reprezintă estimarea prezentă a viitoarelor plăți sau încasări privind impozitul pe profit.

Cheltuielile cu impozitul (venitul din impozit ) reprezintă valoarea globală inclusă în determinarea profitului net sau a pierderii nete pe perioada exerciţiului în ceea ce priveşte impozitul curent şi pe cel amânat.

Rezultatul unei activităţi economice poate să fie tratat din două puncte de vedere: rezultat contabil si rezultat fiscal.Între aceste rezultate există o legătură care poate fi exprimată prin intermediul următoarei relaţii:

Rezultatul impozabil = Rezultatul contabil + (Cheltuieli cu amortizarea contabilă – Cheltuieli cu amortizarea fiscală) + ( Cheltuieli nedeductibile – Venituri neimpozabile)

Între rezultatul contabil și rezultatul fiscal există două categorii de diferențe:permanente şi temporare.

Diferenţele permanente sunt reprezentate de:

Cheltuielile nedeductibile adică cheltuielile pe care autoritatea fiscală refuză să le deducă datorită caracterului lor nejustificat sau a mărimii lor excesive.

Codul Fiscal din România include în categoria cheltuielilor nedeductibile următoarele:

- amenzile, penalităţile şi majorările de întârziere datorate autorităţilor române,precum şi cele prevăzute în clauzele contractelor comerciale încheiate;

- cheltuielile înregistrate în contabilitate care nu au la bază un document justificativ,potrivit legii,prin care să se facă dovada efectuării operaţiunii sau intrării în gestiune;

- pierderile înregistrate la scoaterea din evidenţă a creanţelor incerte sau în litigiu neîncasate,pentru partea neacoperită de provizion;

- cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor sau a activelor corporale constatate lipsă din gestiune ori degradate,neimputabile,pentru care nu au fost încheiate contracte de asigurare precum şi TVA aferentă;