Audit intern - participații financiare

Auditul intern este o activitate independentă, obiectivă de asigurare şi de

consultanţă concepută pentru a crea valoare şi pentru a îmbunătăţi operaţiunile unei

organizaţii.

Auditul intern s-a dezvoltat mai întâi pe latura sa contabilă, ulterior devenind un instrument important de descoperire a riscurilor entităţilor.

Activitățile de audit intern se desfășoară în diverse medii legale și culturale în interiorul organizațiilor care variaza în functie de scopul ,marime,complexitate și structura și de care persoane din interiomrul sau din afara organizației.

Potrivit nomelor auditului intern , reprezintă o activitate indepedentă de evaluare, creată în cadrul conducerii unei entității, pentru observarea permaneanta a controlului intern.Activitatea de audit intern trebuie să examineze,să evalueze și să raporteze în mod obiectiv asupra gradului de adecvare a controlului intern,contribuind la folosirea într-un mod adecvat,economic și eficace a resurselor.

Auditul intern prin activităţile pe care le desfăşoară adaugă valoare, atât prin

evaluarea sistemului de control intern şi analiza riscurilor asociate activităţilor

auditabile, cât şi prin recomandările cuprinse în raportul întocmit şi transmise în

scopul asigurării atingerii obiectivelor organizaţiei.

Auditul intern nu poate da un certificat că toate activităţile sunt protejate sau că

nu există disfuncţii, din singurul motiv important - relativitatea controlului intern - care

este obiectul său de activitate.

Auditul intern trebuie să desfăşoare numai activităţi specifice de audit şi să fie

perceput de management ca o activitate cu o importanţă aparte. Astfel, din practică,

se ştie că auditul intern nu poate da o opinie pentru fiabilitatea situaţiilor financiare

anuale ale organizaţiilor.

Organizarea funcţiei de audit intern în cadrul entităţilor impune luarea în

consideraţie a unor caracteristici: universalitatea; independenţa; periodicitatea.

Universalitatea funcţiei de audit intern trebuie înţeleasă în raport de aria de

aplicabilitate, scopul, rolul şi profesionismul persoanelor implicate în realizarea acestei funcţii.Auditul intern există şi funcţionează în toate organizaţiile, oricare ar fi domeniul de activitate al acestora. El s-a născut din practica întreprinderilor internaţionale, apoi a fost transferat celor naţionale, după care a fost asimilat în administraţie.

Independenţa auditorului intern trebuie să aibă o gândire neîncorsetată, fără idei

preconcepute, ca de exemplu: „totul merge foarte bine sau totul merge foarte prost”.

Auditorul intern nu poate fi controlor, pentru că atunci când va audita va face control

financiar de gestiune, şi nici inspector pentru că în acest caz se va comporta ca un inspector fiscal.Auditorul intern nu poate fi nici altceva, respectiv: nu poate fi manager sau o persoană care realizează procesul de achiziţii. Ce va face atunci când va audita achiziţiile?

Auditul intern este o activitate independentă, de asigurare a îndeplinirii obiectivelor şi de

consultanţă, concepută în scopul de a adăuga valoare şi de a îmbunătăţi activităţile unei organizaţii.

Astfel, funcţia de audit intern, cu ocazia evaluării controlului intern, stabileşte:

- dacă controlul intern a depistat toate riscurile;

- dacă pentru toate riscurile identificate a găsit procedurile cele mai adecvate;

- dacă lipsesc controalele în anumite activităţi;

- dacă există controale redondante;

- apoi, transformă în recomandări toate aceste constatări şi concluzii asupra

controlului intern prin raportul de audit pe care îl va înainta managerului.

Auditul intern ajută o organizaţie să îşi îndeplinească obiectivele sale, prin aducerea unei

abordări sistematice, disciplinate în evaluarea şi îmbunătăţirea eficacităţii managementului riscului,controlului intern şi procesului de conducere. De asemenea, auditul intern oferă departamentelor din organizaţie, Consiliului director, Consiliului de administraţie o opinie independentă şi obiectivă asupra managementului riscului, controlului şi guvernării, măsurând şi evaluând eficacitatea acestora în atingerea obiectivelor stabilite ale organizaţiei.

Auditul intern are trei principale preocupări:

• raportează managementului la cel mai înalt nivel pentru ca acesta este cel care poate

lua decizii, respectiv șefului executivului sau Consiliului de administraţie;

• evaluează şi supervizează sistemul de control intern;

• oferă consiliere pentru îmbunătăţirea managementului, pe baza analizei riscurilor

asociate activităţilor auditabile.

Auditul intern intră în cultura organizaţiei atunci când managerul apelează la auditori. În

acest fel auditul intern devine o funcţie responsabilă, caracterizată prin independenţă.

Auditul intern este o funcţie şi auditorul intern este o persoană care are obligaţii şi acestea

nu sunt minore;

Periodicitatea auditului intern este o funcţie permanentă în cadrul entităţii, dar este şi o

funcţie periodică pentru cei auditaţi. Frecvenţa auditurilor va fi determinată de activitatea de evaluare a riscurilor.

Astfel, auditorii interni pot audita o entitate 8-12 săptămâni şi apoi să revină

după o perioadă de 2-3 ani, în funcţie de riscurile care apar.

Auditul intern ajută entităţile să-şi atingă obiectivele, ceea ce se realizează printr-o organizare metodică şi sistematică a procesului de audit, îndreptată spre îmbunătăţirea controlului şi proceselor de conducere, la diferite perioade de timp. Auditul intern trebuie să urmărească obiectivele generale, dar şi alte elemente ca:

- existenţa unor disensiuni între diferite nivele ale organizaţiei;

- existenţa anumitor lucruri care descurajează oamenii să lucreze mai bine.

Activitatea de audit intern este o activitate programată care se realizează în conformitate cu standardele pentru a conduce la rezultate şi se derulează pe baza unui program, unde toate ideile auditorului vor fi cumulate într-un raport constructiv, care va reprezenta un beneficiu pentru organizaţie.

Procesul de audit intern trebuie să se efectueze periodic, pas cu pas, şi să aibă în vedere toate aspectele, nu numai lucrurile agreabile. El trebuie organizat şi planificat astfel încât să conducă la îmbunătăţirea controlului intern şi a proceselor de conducere. Auditul este acolo pentru a ajuta managementul de linie să îşi îmbunătăţească managementul funcţional şi activitatea de analiză a riscurilor.

Descoperirile şi recomandările auditului intern sunt utile liniei de management din zonele auditate, în special cu privire la îmbunătăţirile potenţiale în procesul de management al riscului, şi pe care auditorul le va evalua din nou cu ocazia revenirii sale, ceea ce va asigura şi garanta un plus de valoare organizaţiei.

Auditorii nu auditează persoane, ci sisteme, entităţi, programe, activităţi ş.a. În acest sens

rapoartele de audit nu conţin nume şi fapte. Aceasta nu înseamnă că auditul intern nu are implicaţii asupra persoanelor. Dacă descoperă fraude atunci responsabilii activităţilor respective vor avea probleme. Persoanele sunt inspectate de compartimentul de inspecţie şi astfel vom stabili dacă s-au încălcat legile şi regulamentele.