Analiza structurii financiare a întreprinderii

In contextul reformei si al tranzitiei la economia de piata, fiecare intreprindere se confrunta cu o serie de probleme care vizeaza in principal stabilirea locului pe care aceasta il ocupa in spatiul economic concret in care activeaza, obiectivul major spre care se indreapta, sansele de izbanda si costurile implicate.

Analiza starii de fapt a intreprinderii antrenate in tranzitia spre economia concurentiala de piata aduce aduce in fata unui analist probleme comune majoritatii acestora, facand imposibila formularea unor concluzii cu vocatie generala. Motivatia o constituie faptul ca orice firma isi desfasoara activitatea intr-un mediu concurential agresiv, cea ce o determina sa se raporteze permanent la cererea de piata, sa anticipeze miscarile concurentei, sa-si autoevalueze limitele si resursele de care dispune.

Intreprinderea reprezinta o entitate socio – economica de sine – statatoare, cu o structura proprie delimitata in spatiu ai carei parteneri sunt considerati ca fac parte din interiorul sau, iar altii din exteriorul sau.

Problema gestionarii si administrarii intreprinderii, indiferent de obiectul de activitate si de scopul propus este foarte complexa.

Intrprinderea isi desfasoara activitatea fiind influentata de factori externi (economici, sociali, politici, tehnologici, economici) asupra carora nu poate avea nici o influenta directa. In schimb ea poate actiona si influenta asupra elementelor discretionare ale mediului (clienti, furnizori, competitori, etc.), amortizandu-le intr-o anumita masura efectele.

Pentru a putea supravietui, intreprinderea are nevoie de informatii, fara de care procesul decizional prin care se conduce intreprinderea nu ar avea loc. In cadrul intreprinderii, in ceea ce priveste obtinerea informatiilor, un loc aparte revine sistemului financiar contabil. Subsistemul financiar contabil, la nivelul intreprinderii, are ca obiective stabilirea modului de obtinere a fondurilor necesare desfasurarii activitatii si de utilizare a lor, pregatirea situatiilor financiare, comunicarea rezultatelor publicului, obtinerea de informatii statice din exterior.

Pentru bunul mers al intreprinderii este necesara elaborarea unor decizii corecte, care sa corespunda pe deplin realitatii si complexelor probleme ale activitatii economico – financiare. Elaborarea unor astfel de decizii este dependenta de cantitatea si calitatea informatiilor furnizate prin intermediul sistemului informational economic.

Bilantul contabil - generalitati –

Creatie a contabilitatii in partida dubla, bilantul, de la a carui prima aparitie intr-un tratat de contabilitate s-au acurs mai bine de cinci sute de ani, asigura o imagine fidela, clara si completa a patrimoniului, a situatie financiare si a rezultatului obtinut. In normele europene si in standardele internationale privind contabilitatea, formatia bilantiera figureaza sub diferite denumiri: situatii financiare, documente contabile de sinteza sau conturi anuale.

Potrivit normelor sistemului contabil romanesc, bilantul contabil este alcatuit din bilant, cont de profit si pierdere, anexa la bilant si raportul de gestiune, toate acestea alcatuind un tot unitar.

Modelul propriu bilantului caracterizeaza patrimoniul in totalitatea sa si asigura informatia sintetica si analitica referitoare la situatia financiar – patrimoniala, integritatea si eficienta economica a folosirii resurselor titularului patrimoniului.

Bilantul ofera o serie intrega de informatii referitoare la modul in care pot fi investite fondurile unui titular de patrimoniu, precum si la modul in care acestea pot fi formate. In acest sens se poate usor evidentia rezultatul financiar obtinut, ca urmare a consumarii si reproductiei de fonduri investite.

In calitatea sa de model informational, bilantul are rolul de a stabili o serie de indicatori economico – financiari, ceea ce ii ofera caracterul de model contabil si informational, dar si de model de gestiune a valorilor materiale si banesti delimitate patrimonial.

Ca model de gestiune, bilantul contribuie in mod substantial la asigurarea reproductiei patrimoniului in conditii maxima de eficienta.pa baza a ceea ce se cheama bilant se fundamenteaza deciziile privind alocarea, utilizarea si recuperarea fondurilor. Totodata, prin bilant se realizeaza controlul asupra realizarii deciziilor, se asuma drepturi si obligatii, se stabilesc raspunderi privind gospodarirea si dezvoltarea patrimoniului.

Bilantul se constituie ca o baza de referinta, ca mijloc de optimizare in procesul decizional. Rolul lui in procesul conducerii creste tot mai mult, fiind absolut indispensabil. Caracteristicile specifice care ii maresc valentele informationale sunt determinate si de faptul ca bilantul nu se rezuma numai la prezentarea unor serii de date aferente exercitiului recent incheiat, ci pe baza lui se procedeaza la analiza proceselor si fenomenelor economico – financiare, se identifica relatiile cauza efect dintre acestea, se stabilesc masuri de reglare a activitatilor si se iau diverse decizii ce privesc aceste activitati.

Prin structura si prin modul sau de grupare a indicatorilor, bilantul contabil ofera posibilitatea aprecierii situatiei financiare a intreprinderii si trebuie sa raspunda necesitatilor de informare ale utilizatorilor, furnizand, totodata, datele necesare prognozelor.

Modul de intocmire al bilantului, structura si caracterul sau informativ sunt strans legate de principiile gestiunii patrimoniale. Indicatorii din bilant trebuie sa fie prezentati distinct, continutul lor economic se cere a fi bine determinat, in corelatie cu alti indicatori cuprinsi in anexe.