Activele și Pasive

Activele imobilizate sunt constituite din bunuri şi valori de investiţii cu perioada de utilizare sau lichidare mai mare de un an, ce participă la desfăşurarea mai multor circuite economice (un circuit economic în prezentare sintetică înseamnă bani-marfă-bani, adică procesul de aprovizionare, de producţie şi vânzare), nu se înlocuiesc după prima întrebuinţare, rămân în folosinţa întreprinderii, ne fiind destinate comercializării.

Din categoria imobilizări fac parte:

- imobilizări necorporale (intangibile sau nemateriale);

- imobilizări corporale (fizice, tangibile);

- imobilizări financiare.

- Imobilizări necorporale

Imobilizările necorporale sunt active nemonetare identificabile fără suport material, deci nu sunt reprezentate printr-un bun fizic concret şi deţinute în scopul utilizării, în cadrul producţiei, furnizării de bunuri, de servicii, pentru a fi închiriate terţilor sau pentru scopuri administrative.

Din categoria imobilizărilor necorporale fac parte: cheltuielile de constituire, cheltuielile de dezvoltare, brevetele, licenţele, fondul comercial şi avansurile şi imobilizările necorporale în curs de execuţie.

a. Cheltuielile de constituire cuprind cheltuielile cu înfiinţarea sau dezvoltarea unei societăţi: taxele şi cheltuielile de înmatriculare la Oficiul Registrului Comerţului, de autentificare a actului constitutiv, cheltuielile cu prospectarea pieţei, emisiunea şi vânzarea de acţiuni şi obligaţiuni, taxele datorate formaţiei de pompieri, organelor de protecţia mediului şi sanitare etc. Ele se recuperează pe calea amortizării.

b. Cheltuielile de dezvoltare cuprind cheltuielile de cercetare în scopul realizării de servicii sau produse noi, înaintea stabilirii producţiei de serie sau utilizării la dezvoltare, care influenţează evoluţiile viitoare ale unităţii. Ele se recuperează de asemenea pe calea amortizării.

c. Concesiunile, brevetele, licenţele, mărcile comerciale şi alte drepturi şi valori cuprind cheltuielile ocazionate de achiziţionarea, realizarea pe cont propriu a brevetelor, licenţelor, mărcilor de fabricaţie sau valoarea aporturilor acestora.

Concesiunea ia naştere pe baza unui contract prin care o parte, numită concendent cedează, contra plată, unei alte părţi, denumită concesionar, pe o perioadă determinată, dreptul de exploatare a unui bun. Pe perioada concesionării bunul rămâne proprietatea concendentului.

Concesionarul, utilizând bunul, datorează concendentului a ceea ce formează redevenţa, egală cu amortismentul bunului concesionat, precum şi o anumită dobândă.

d. Fondul comercial, reprezintă plusul de valoare pe care-l dobândeşte întreprinderea în ansamblul ei, datorită locului în care este amplasată, având vad comercial, respectiv existenţa unor spaţii de producţie sau de comercializare corespunzătoare, înţelegând prin aceasta, nu numai construcţiile şi instalaţiile propriu-zise ci şi accesul la utilităţi (energie electrică, energie termică, apă, canalizare, căi de comunicaţie) şi nu, în ultimul rând, aprecierea favorabilă de care se bucură în rândul utilizatorilor, atât prin calitatea intrinsecă a mărfurilor sau a lucrărilor şi serviciilor cât şi prin modul de servire.

Fondul comercial creat de întreprindere nu se contabilizează în timpul activităţii ei, ci numai cu ocazia vânzării când se determină preţul de vânzare a acesteia. Fondul comercial se contabilizează la cumpărător, la persoana juridica care a achiziţionat întreprinderea. În situaţii speciale se realizează recuperarea valorii prin amortizare.

e. Alte imobilizări necorporale, cuprind cheltuielile ocazionate de achiziţionarea sau elaborarea de programe informatice, internet etc. Ele se amortizează.

f. Avansuri şi imobilizări necorporale în curs. În această categorie de active imobilizate intră, atât avansurile acordate unor furnizori cu care s-au contractat execuţii de imobilizări necorporale cât şi cheltuielile făcute de întreprindere, prin efort propriu pentru realizare şi aflate în curs de execuţie la sfârşitul exerciţiului financiar, nefinalizate.

2. Imobilizări corporale

Sunt considerate imobilizări corporale activele reprezentând bunuri tangibile ce îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

1.- sunt deţinute de o persoană juridică pentru a fi utilizate în producţia proprie de bunuri sau servicii, pentru a fi închiriate terţilor sau pentru a fi folosite în scopuri administrative;

2.- au valoare mai mare decât o limită stabilită prin lege;

3.- au o durată de utilizare mai mare de un an.

Întrucât participă direct sau indirect la realizarea obiectivelor unei întreprinderi, uzându-se fizic şi câteodată moral (cu excepţia terenurilor), o parte din valoarea lor contabilă se trece pe cheltuieli, regăsindu-se în costul produselor, lucrărilor, serviciilor şi în cheltuielile de administrare sau conducere, sub denumirea de amortizare.

În categoria imobilizărilor corporale intră terenurile, amenajările la terenuri, construcţii, instalaţii tehnice şi maşini, utilaje şi mobilier, avansuri şi imobilizări corporale în curs de execuţie.