Turnuri de răcire

1. GENERALITATI

1.1. Definitie si rol

Turnurile de racire sunt constructii speciale caracteristice, destinate racirii cu circuit inchis a apei din schimbatoarele de caldura. Realizarea acestora a devenit necesara odata cu cresterea necesitatilor de apa rece, ce nu au mai putut fi asigurate de sursele naturale fara sa fi condus la poluare termica.

Turnurile de raciere pot fi cu tiraj natural sau cu tiraj fortat. La cele cu tiraj natural, circulatia aerului este determinata de diferenta intre greutatea aerului exterior rece si cea a aerului din turn, incalzit, de multe ori mai umed decat aerul exterior. La cele cu regim de functionare umed, apa calda cedeaza prin contact direct cu aerul, racindu-se prin evaporare, prin convectie si prin radiatie.

Sistemul de racire din interiorul turnului consta intr-un procedeu de stropire a apei sau prelingere a ei sub forma unor pelicule subtiri pe panouri din lemn, azbociment sau materiale polimerice. Reducerea pierderilor de apa se obtine utilizandu-se sistemul de functionare in regim uscat, la care racirea se produce in convectori asezati in jurul turnului de tiraj.

La turnurile de racire cu tiraj fortat circulatia aerului se asigura prin ventilatoare de absorbtie sau de refulare. Instalatiile de racire sunt identice turnurilor cu tiraj natural. Deoarece turnurile cu tiraj fortat au consumuri de energie mari si performante de racire mai scazute, s-au impus cu preponderenta turnurile de racire cu tiraj natural si cu regim de functionare uscat.

Dimensiunile principale ale turnurilor de racire se obtin din calcule termice.

1.2. Clasificari

Turnurile de racire pot fi clasificate pe baza urmatoarelor criterii:

- dupa sistemul de tiraj:

- cu tiraj natural;

- cu tiraj fortat;

- dupa materialul din structura:

- din beton armat monolit;

- din beton armat prefabricat;

- dupa forma:

- cilindrice;

- cilindrice cu nervuri;

- cilindrice cu evazare inferioara;

- hiperboloizi de rotatie;

- tronconice.