Suprastructura drumului

INTRODUCERE

Transportul rutier este cel mai important mod de transport de suprafaţă în Europa şi este esenţial pentru dezvoltarea socială şi economică. Multe milioane de euro se cheltuiesc în fiecare an pe problemele de transport european, iar majoritatea problemelor sunt legate de suprastructura drumurilor. Investiţia în construcţia de drumuri şi întreţinerea lor este foarte mare şi orice îmbunătăţire va avea un efect semnificativ în general şi în eficienta mobilităţii în Europa.

Terminologia folosită în lucrarea de faţă este conform standardului SR 4032-1 „Lucrări de drum. Terminologie.” şi cele mai utilizate sunt descrise mai jos:

• Suprastructură rutieră – schelet de rezistenţă al drumului alcătuit dintr-un ansamblu de straturi realizate din materiale prelucrate prin tehnologii adecvate şi dimensionate astfel încât să poată prelua, pe o perioadă determinată, solicitările din trafic şi din condiţiile climaterice în limita deformaţiilor admisibile;

• Corpul drumului – totalitate a elementelor constructive ale drumului, în limitele amprizei la rambleu şi a şanţurilor sau rigolelor de la marginea platformei la debleu;

• Suprastructura drumului – parte din corpul drumului care cuprinde structura rutieră şi amenajarea acostamentelor.

Capitolul I.

CALITATEA FIZICO-MECANICĂ A SUPRASTRUCTURII DRUMULUI

Calităţile fizico-mecanice a suprastructurii drumului sunt:

• Grosimea straturilor structurii rutiere;

• Planeitatea suprafeţei structurii rutiere;

• Rugozitatea suprafeţei structurii rutiere;

• Grad de degradare a structurii rutiere;

• Portanţa structurii rutiere.

I.1 GROSIMEA STRATURILOR STRUCTURII RUTIERE

Grosimea straturilor structurii rutiere sunt stabilite prin dimensionarea (calcul) structurii rutiere în funcţie de solicitările la care sunt supuse şi de performanţele materialelor ce se utilizează.

În cazul elaborării unei metode de dimensionare şi verificare sunt esenţiale două faze:

• Concepţia structurilor;

• Modul de prezentare al rezultatelor, care trebuie făcută astfel încât să poată fi utilizate uşor de proiectanţi.

Metodele de dimensionare a structurilor rutiere nu sunt, de fapt, decât metode de verificare a structurilor rutiere stabilite în prealabil. Mai întâi avem faza esenţială a conceperii structurii. Trebuie să determinăm cea mai bună combinare a materialelor pe care le avem la dispoziţie, ţinând seama de rezistenţa lor la acţiunea traficului, la condiţiile de mediu şi de particularităţile punerii în operă. În această etapă se vor rezolva probleme cum ar fi:

- dimensiunea materialelor întrebuinţate;

- dacă se folosesc sau nu straturi din materiale stabilizate cu lianţi hidraulici şi care este grosimea acestora;

- dacă se vor admite sau nu fisuri de contracţie la suprafaţa drumului;

- dacă se admit straturi de fundaţie netratate, cum se tratează stratul de bază;

- la ce adâncime se va plasa suprafaţa de contact între un strat de bază şi unul de fundaţie, mai ales când cele două straturi sunt din materiale diferite.

O metodă de dimensionare se poate prezenta beneficiarilor prin mai multe forme:

• un program de calcul. În acest caz o problemă o reprezintă ansamblul de date ce trebuie introduse, volumul lor fiind, uneori, foarte mare. Are ca avantaj că fiecare caz este considerat ca un caz unic;

• un ansamblu de abace ce permit dimensionarea intermediară şi dimensionarea propriu zisă în condiţii variate de climă, de materiale, de trafic. O astfel de prezentare e interesantă dacă se urmăreşte un grad de universalitate;

• un catalog de structuri de drumuri precalculat, preconizat pentru o zonă restrânsă din punct de vedere climatic, pentru materialele standardizate. Acest sistem este adaptat necesităţilor unei administraţii rutiere dintr-o anumită ţară.

Se deosebesc două metode de dimensionare a structurilor rutiere; empirice şi analitice (teoretice).