Durabilitatea unui material de construcţii defineşte calitatea acelui material de a nu-şi schimba proprietăţile sub acţiunile încărcărilor mecanice şi ale agenţilor fizici ori chimici pe care le suportă în exploatare.
Valoarea care exprimă o proprietate a unui material, care constituie criteriu de utilizare a acestuia într-un domeniu, se numeşte caracteristică tehnică a materialului.
Analiza reprezintă determinarea de laborator ce constă în descompunerea materialului în părţile sale constitutive, pentru stabilirea existenţei (analiză calitativă) sau cantităţii relative (analiză cantitativă) a unei componente a acelui material.
analiză chimică / analiză fizică
Încercarea presupune determinarea caracteristicii tehnice pe materialul cu compoziţia şi structura nemodificate.
Determinările de laborator se execută pe eşantioane din material care sunt denumite astfel:
probă, dacă eşantionul are formă geometrică neregulată sau se prezintă sub oricare altă formă (material granular, spărtură etc.).
epruvetă, dacă are formă geometrică regulată şi este prelevată sau preparată din material înaintea punerii acestuia în operă;
carotă, dacă are formă geometrică regulată şi este extrasă din elementul de construcţie realizat.
Proba este mică, în raport cu volumul lotului de material.
Volumul probei primare să fie suficient de mare.
Prelevarea probei primare şi reducerea la proba de determinare, prin sondaj statistic. Determinări paralele rezultatul fiind media statistică a valorilor paralele obţinute.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.