Satisfacția Profesională și Stresul la Angajați

Comunicarea reprezintă elemental indispensabil pentru funcţionarea optimă a oricărei colectivităţi umane, indifferent de natura şi mărimea ei. Schimbul continuu de mesaje generează unitatea de vedere şi implicit de acţiune, prin armonizarea cunoştinţelor privind scopurile, căile şi mijloacele, de a le atinge prin promovarea deprinderilor necesare, prin omogenizarea relativă a grupurilor sub aspect afectiv, emoţional, şi motivaţional.

Comunicarea internă trebuie să fie un domeniu distinct de studiu în cadrul comunicării organizaţionale dată fiind specificitatea ei şi mai ales dată fiind importanţa rolului ei. Prin comunicare internă se realizează fundamentele bunei funcţionări a întregii organizaţii, adică acele elemente fără de care organizaţia nu poate fi ceea ce este şi nu poate progresa: construirea şi promovarea identităţii organizaţiei, a culturilor organizaţionale ( valori, tradiţii, moduri de viaţă) . Comunicarea internă este şi mod de implementare a strategiei managerial, mod de rezolvare a nevoii de apartenenţă a membrilor organizaţiei şi cheie a traversării fără pierderi majore a momentelor dificile din viaţa organizaţiei.

În această lucrare voi aborda subiectul despre „Satisfacţia în muncă şi stresul angajatului”.

Încă de la începuturile lumii, individul a cunoscut necesitatea muncii profesionale în evoluţia lui şi a societăţii sale. Această necesitate a dat naştere la o performanţă profesională care a adus după sine satisfacţiile şi mulţumire în muncă. Satisfacţia în muncă are rezultate şi asupra vieţii personale, asupra activităţiilor familiale şi casnice de zi cu zi. Astfel progresul profesional al fiecăruia se răsfrânge asupra societăţii şi asupra dezvoltării permanente a acesteia.

Satisfacţia în muncă este o stare emotivă, pozitivă care rezultă din opinia personală a angajatului asupra muncii sale sau climatului de muncă, o stare de echilibru la care ajunge individul în momentul în care răspunsul complet unor nevoi sau aşteptări conştiente sau inconştiente.

Satisfacţia în muncă poate viza diferite aspecte printre care amintim: salariul şi beneficiile materiale, promovările, recunoaşterea condiţiilor de lucru, supravegherea, colegii de muncă, politica organizaţională.

Importanţa muncii este deosebită pentru dezvoltarea fiecărui individ. În muncă persoana îşi satisface aspiraţiile, îşi realizează idealurile, îşi întregeşte şi îşi îmbogăţeşte personalitatea personalitatea.

Satisfacţia în muncă are o mare importanţă pentru managerii deoarece se estimează că un angajat satisfăcut va putea fi mai performant.

Studiile au demonstrat o legătură directă între lipsa performanţei şi insatisfacţia în muncă. În acelaşi timp, în cadrul angajaţilor care resimt insatisfacţia în muncă se găsesc un procentaj mai mare de simptome fizice sau psihologice, de oboseală, precum şi o rată mai mare a absentismului. Satisfacţia în muncă este un aspect foarte important al activităţilor profesionale deoarece o mare parte din viaţa noastră este dedicată muncii, ea având consecinţe atât în plan personal, cât şi asupra organizaţiei în care se desfăşoară activitatea. Alături de performanţă, satisfacţia în muncă reprezintă o importantă rezultantă a activităţii într-o organizaţie, exprimâd raportul dintre ceea ce indivizii estimează că ar trebui să obţină în şi prin activitatea depusă şi ceea ce obţin în mod real. Satifacţia în muncă poate fi consderată ca un indicator al motivaţiei, de a participa la desfăşurarea unei activităţi, fiind unul dintre determinanţii principali ai performanţei. Oamenii acţioneză în procesul muncii numai ocnform propriilor interese, ei depun eforturi în vederea realizării obiectivelor despre care presupun că pot satisface necesităţile lor. Cercetările au arătat că oamenii sunt stimulaţi cel mai bine dacă necesităţile lor sunt satisfăcute prin muncă. Există persoane care nu au niciodată sentimentul că fac ceea ce le place, deşi schimbă mai multe locuri de muncă, domenii de activitate şi chiar profesii, declarându-se mereu nemulţumiţi. Sunt persoane pe care domeniul de activitate nu-i reprezintă şi sunt tot timpul,preocupaţi de aceasta, ajungând să dea un randament profesional scăzut.

La baza alegerii carirei stau; aspiraţiile, idealurile, interesele, aptitudinile, etc. Astfel, în timp ce unii dintre noi optăm pentru o anumită meserie, deoarece credem că prin acea muncă ne realiza năzuinţele, alţii aleg o altă muncă pentru a obţine un salariu mai bun, sau pentru a-şi satisface nevoia de afiliere, sau pur şi simplu , alegem o muncă la întâmplare, fără a ştii prea multe despre ceea ce urmeză să facem. Motivele care stau la baza alegerii uei careiere, sunt extrem de diverse.

Motivul este acel fenomen psihic ce are rol esenţial în declanşarea, orienatrea şi modifcarea conduitei.