Fără a contesta importanţa comunicării prin limbaj pozitiv, concordant verbal, paraverbal şi nonverbal, considerând, asemenea lui George R. Walter, că „limbajul pozitiv este o călătorie, nu o destinaţie” (Walter, 2008), având în vedere atât studii apărute recent, cât şi cercetări experimentale proprii (investigând situaţia din România), suntem în situaţia de a semnala câteva dintre limitele limbajului pozitiv, după cum Umberto Eco, la aproape trei decenii după publicarea volumului Opera aperta (1962), s-a văzut nevoit să publice I limiti dell'interpretazione (1990), în ideea identificării unor situaţii în care consecinţele expectate ale apelului la un astfel de limbaj sunt indezirabile sau negative.
Cercetările proprii s-au realizat pe baza anchetei prin chestionar orb (78 de subiecţi) şi a interviului (72 de subiecţi), în perioada 8-15 februarie 2014, subiecţilor solicitându-li-se ca, dacă ştiu situaţii în care limbajul pozitiv (concordant verbal, paraverbal şi nonverbal) a avut consecinţe indezirabile sau negative, să le precizeze/descrie. Lotul supus cercetării experimentale a fost de 150 de subiecţi, reprezentat de cadre didactice, studenţi, masteranzi şi alte categorii profesionale, având vârste cuprinse între 19 şi 60 de ani.
Dintre aceştia, 58 de subiecţi (38,7%) sunt fie convinşi că limbajul pozitiv are doar consecinţe pozitive, fie nu au putut indica nicio situaţie în care consecinţele utilizării limbajului pozitiv să fie indezirabile sau negative. Alţi 11 subiecţi (7,33%) au indicat situaţii în care fie mesajul a fost ambiguu, fie a existat posibilitatea unei discrepanţe între verbal, paraverbal şi nonverbal, făcând ca cel care a receptat mesajul să nu-i poată atribui o semnificaţie pozitivă.
Luând în considerare răspunsurile fidele solicitării lansate (primite de la 81 de subiecţi, reprezentând 54% din lotul investigat), literatura care prezintă rezultatele diverselor cercetări cu privire la impactul utilizării anumitor limbaje şi termeni, dar şi experienţa personală, am identificat o serie de situaţii în care utilizarea limbajului pozitiv are, de regulă, consecinţe indezirabile sau negative, toate aceste constatări fiind valabile cel puţin în arealul autohton (unele având caracter vădit general). Astfel, contextele în care se manifestă limitele sau consecinţele negative/indezirabile ale limbajului pozitiv se referă la:
- lăudarea talentului sau a unei calităţi, nu a efortului, întrucât cercetări recente arată că „încurajarea unui copil prin laude este dăunătoare”(Wiseman, 2012) având în vedere concluziile la care ajung Claudia Mueller şi Carol Dweck, de la Universitatea Columbia, privind psihologia laudei (Wiseman, 2012) Astfel, copiii supuşi unei cercetări experimentale, cărora li se spusese că sunt inteligenţi, erau predispuşi evitării situaţiilor provocatoare, optând pentru sarcini simple. Potrivit acestor cercetători, „spunându-i unui copil că este inteligent, îl vei face să se simtă mai bine, dar îi vei putea şi induce teama de eşec, care l-ar face să evite provocările, deoarece ar putea fi pus într-o lumină proastă sau ar putea greşi. Mai mult, spunându-i unui copil că este inteligent, îi vei sugera că de fapt nu trebuie să se străduiască pentru a obţine performanţe înalte. Din această cauză, copiii pot fi mai puţin motivaţi să depună efortul necesar şi sunt predispuşi eşecului.” (Wiseman, 2012). Richard Wiseman afirmă tranşant că „spunându-i unui copil că posedă o anumită trăsătură, cum ar fi inteligenţa sau talentul, nu este un lucru bun pentru sănătatea lui psihică deoarece îl încurajează să evite provocările şi să nu se străduiască, pierzându-şi astfel motivaţia atunci când lucrurile se înrăutăţesc”. (Wiseman, 2012).
Din cercetările noastre, reiese că şi în spaţiul autohton lucrurile se întâmplă aidoma ca în arealul american, subiecţii afirmând în cadrul unui chestionar orb că sunt inhibaţi de laudă, unii precizând că acest lucru are loc mai cu seamă în cadrul examinărilor.
- caracterul vădit fals, adulator, în vederii obţinerii a ceva. Oricât de pozitiv ar fi limbajul unei persoane care se arată entuziasmată în faţa alteia de la care aşteaptă să-i rezolve ceva sau un lucru oarecare, alăturarea complimentelor cererii pune la îndoială sinceritatea sau bunele intenţii ale emitentului.
[1] Stone, D.; Patton, B.; Heen, S., (2012), Comunicarea defectuoasă. Abordarea eficientă a discuţiilor [Difficult Conversations: How to Discuss What Matter Most], trad. Laura Boga, Ed. Curtea Veche, Bucureşti
[2] Walter, G. R., (2008), Influenţa limbajului pozitiv [What you say is what you get. How to Master Power Talking, the Language of Succes], trad. Andreea Rosemarie Lutic, Ed. Curtea Veche, Bucureşti
[3] Wiseman, R.,(2012), 59 de secunde. Schimbă-ţi viaţa în mai puţin de un minut [59 seconds. Think a little, change a lot], trad. Aurelia Ciobanu, Ed. Paralela 45, Piteşti
Surse web
http://ro.wikipedia.org/wiki/Umberto_Eco
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
