Indroducere în globalizare
Definirea noţiunii de globalizare este prima problemă cu care ne confruntăm.Oamenii de ştiinţă şi opinia publică nu au căzut încă de acord asupra unei singure definiţii. Mai jos apar diferite posibilităţi de definire a globalizării.
Elmar Altvater vede globalizarea ca fiind „... procesul de surmontare al graniţelor apărute de-a lungul istoriei. Ea devine astfel sinonimă cu eroziunea (dar nu şi cu dispariţia) suveranităţii statelor naţionale şi se înfăţişează ca o „detaşare“ a economiei de piaţă faţă de normele morale şi legăturile instituţionalizate dintre societăţi ...”
În viziunea lui Anthony Giddens globalizarea înseamnă „... intensificarea relaţiilor sociale de pretutindeni, prin care locuri aflate la mare distanţă unele de celelalte ajung să se interconecteze astfel încât evenimentele dintr-un loc sunt marcate de procese care au loc într-un loc de la mulţi kilometri depărtare şi viceversa ...”
Ulrich Menzel consideră acelaşi proces „... intensificarea cantitativă şi calitativă a tranzacţiilor ce depăşesc limitarea impusă de graniţe, concomitentă cu expansiunea spaţială a acestora ... ”
Dirk Messner şi Franz Nuscheler privesc fenomenul din punct de vedere socio-economic considerându-l „... cea mai mare schimbare economică şi socială de la Revoluţia Industrială încoace ...”
Meghnad Desai face o consideraţie strict economică privind globalizarea ca pe „... o interdependenţă sporită şi integrarea diferitelor economii din lume ...”
Johannes Varwick are o viziune mai puţin optimistă asupra fenomenului, privindu-l ca pe „... un proces al creşterii numărului legăturilor dintre societăţi şi domenii-problemă ...”
Acelaşi Varwick consideră că globalizarea „... a devenit un termen la modă, folosit de ceva timp în dezbaterile politice, publicistice şi ştiinţifice în mod inflaţionist, şi care este privit, pe de o parte, ca o „ameninţare“ şi, pe de cealaltă, ca o „oportunitate“ ...“
„... prin globalizare se intensifică concurenţa pe pieţe ... “ consideră C. Christian von Weizsäcker.
O altă judecată pur economică le aparţine lui Schumann şi lui Martin pentru care globalizarea înseamnă „... descătuşarea puterilor pieţii mondiale şi slăbirea puterii economice a statului ...“.
Iată şi o apreciere politico-enonomică a fenomenului, aparţinând lui Klaus Müller pentru care „dinamica globalizării este controlată de puterile economice, şi totuşi consecinţele sale cele mai importante aparţin domeniului politic”.
În sfârşit, Malcom Waters aduce o judecată de valoare geo-socio-culturală asupra globalizării, aceasta fiind definită ca: „... a social process in which the constraints of geography on social and cultural arrangements recede and in which people become increasingly aware that they are receding (...). Globalization does not necessarily imply homogenization (...). Globalization merely implies greater connectedness and de-territorialization ... ”
În concluzie globalizarea este un fenomen complex, atât de complex încât o definire stricto sensu este practic imposibilă. Globalizarea este un proces aflat într-o continuă ascensiune care presupune: punerea în legătură a popoarelor, micşorarea distanţelor prin intermediul tehnologiei, rezolvarea unor probleme globale, crearea unei pieţe economice complexe, dispariţia graniţelor, asimilarea lumii sub un singur stindard, acaparând întreaga viaţă socială, conducând la naşterea unei limbi mondiale, a unei singure culturi, a unei singure religii.
Globalizarea contemporană
Mediul de securitate (de la nivelul naţional până la cel mondial, trepte care, de altfel, se află sub o puternică şi permanentă condiţionare reciprocă) se caracterizează, la începutul secolului al XXI-lea, prin modificări profunde şi adeseori surprinzătoare prin velocitate şi consecinţe. Lumea devine tot mai complexă, iar fenomenul globalizării se afirmă tot mai mult ca fiind ireversibil.
Universitatea Transilvania din Brașov
Facultatea de Sociologie și Comunicare
Comunicare și Relaţii Publice
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
